Spania

1. SPANIA- PREZENTARE GENERALĂ

Spania este situată în sud- vestul Europei,cu o suprafață de 504.782 km², limitată de Marea Cantabrică și Franța în partea de nord, Marea Mediterană în est și sud, Portugalia și Oceanul Atlantic în partea de vest.Capitala Spaniesi este Madrid și principalele orașe: Barcelona, Valencia, Sevilla, Malaga, Zaragoza.

Spania are o populatie de 46.549.045 locuitori rezidenți (conform datelor din 2017 ale Institutului Național de Statistică al Spaniei) - dintre care 4.464,997 străini. Densitatea medie a populației este de 79 locuitori/Kmp. Spania ocupă 85% din Peninsula Iberica, 88% din perimetrul său fiind înconjurat de apa: coasta mediterană măsoară 1.660 Km. lungime, iar cea atlantică 710 Km. lungime.

Relieful este In Spania, predomina relieful de podis si muntos, campia ocupand numai a-10-a parte din teritoriu.

Clima este continental uscata, cu mari amplitudini termice anuale in podisul Meseta temperat-oceanica in nord si N-V, mediteraneana pe litoralul sudic si estic.

Resurse naturale: diferite tipuri de carbuni; minereuri de fier, de mangan, de cupru si de staniupolimetale, bauxita, volfram, uraniu si mercur; fosforite, sare si saruri de potasiu

Limba oficială în stat este limba spaniolă, dar pe teritoriul Spaniei se vorbesc încă 4 limbi și numeroase dialecte. Trei dintre acestea derivă din liba latină, respectiv catalana, care se vorbește în Provincia Catalonia, valenviana, vorbită în Provinvia Valencia și în Insulele Baleare, galiega vorbită în Provincia Galicia. Limba vorbită în Țara Bascilor nu este de origine latină,necunoscându-se exact de unde provine.

Moneda Spaniei este euro, aceasta devine stat membru al zonei euro de la 1 ianuarie 1999.

Religii: catolici 69,7 %; alte religii 2,1%; atei 10,2%. În Spania nicio confesiune nu are caracter de stat, conform Constituției.

Ziua națională a Spaniei este 12 octombrie - „Sărbătoarea Națională”, cunoscută, de asemenea, sub denumirea de „Ziua Hispanității”, marcând data la care Cristofor Columb a ajuns în America.

Constituția Spaniei a fost aprobată de legislatura din 31 Octombrie 1978; a fost adoptată prin referendum pe 6 decembrie 1978, fiind semnată de către rege pe 27 decembrie 1978.

Spania ca și regim politic este monarhie parlamentară, care , deși acualmente simbolica este o reală forță care unifică națiunea. Parlamentul este bicameral, format din Congres si Senat, iar alegerile au loc la fiecare patru ani. Șeful statului este regele Felipe al VI-lea (din 19 iunie 2014), președintele guvernului (Primul ministru): Mariano Rajoy Brey (din 31 octombrie 2016),ministrul afacerilor externe: Alfonso Dastis Quecedo - 4 noiembrie 2016.

Situația politică internă a Spaniei: la 26 iunie 2016 au avut loc alegeri legislative, câștigate de Partidul Popular (PP) fără majoritate absolută, urmat de Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE), Podemos (Putem) și Ciudadanos (Cetățeni). Cu acest prilej au fost reînnoite 350 de locuri în Congresul Deputaților (Camera Deputaților) și 208 locuri în Senat (din cele 266.Congresul Deputaților are 350 de membri. Deputații sunt aleși din fiecare provincie în baza reprezentării proporționale. Configurația actuală a Congresului este prezentată mai sus. Președinte: Ana María PASTOR JULIAN (Partidul Popular) din 19 iulie 2016. Senatul este compus din 266 de membri, cu atribuții mai limitate decât ale deputaților atât în plan legislativ, cât și în ceea ce privește controlul guvernului. Președinte: Pío García Escudero Marquez (PP), reales la 19 iulie 2016.

Din punct de vedere administrativ teritoriul Spaniei este împarțit în 17 provincii autonome și două orașe autonome, Ceutay și Melilla fie care având guvern propriu, iar din punct de vedere legislativ având independența parțială de guvernul de la Madrid

Spania a devenit membră a Comunităților Europene la 1 ianuarie 1986, cererea de aderare fiind depusă în 1977. Aceasta are un număr de 54 de europarlamentari ce o reprezintă în cadrul Parlamentului European. Aderarea la UE a condus la reducerea diferențelor de dezvoltare și de nivel de trai între Spania și țările membre. Spania a fost nevoită să opereze ajustări structurale profunde, în special restructurare industrială și reorientarea către sectorul serviciilor.

O altă consecință a dobândirii statutului de membru UE o reprezintă și consolidarea instituțiilor democratice. Comunicarea dintre Spania și instituțiile UE se desfășoară și prin reprezentanța permanentă din Bruxelles. Reprezentanța acționează ca o „ambasadă” a Spaniei - principala sa sarcină este de a se asigura că interesele și politicile țării sunt luate în calcul într-un mod cât mai eficient în UE.

Spania a deținut Președinția UE în 1989 (semestrul I), 1995 (semestrul II), 2002 (semestrul I) și 2010 (semestrul I). Președinția spaniolă din 2010 a îndeplinit două obiective majore: implementarea prevederilor Tratatului de la Lisabona, prin sprijinirea noilor instituții create și coordonarea economică a statelor membre UE pentru a demara procesul de recuperare economică.

Domenii de interes pentru Spania în cadrul UE: cercetare și dezvoltare, politica agricolă comună, politica de coeziune, justiție și afaceri interne (migrație ilegală și trafic de persoane), energie și schimbări climatice, politica externă, cu un interes deosebit pentru vecinătatea sudică.

Reprezentarea în instituțiile europene: COM: Miguel Arias Cañete, comisar pentru Politici climatice și energie; Consiliul Uniunii Europene: 27 voturi; Parlamentul European: 54 europarlamentari; Comitetul regiunilor: 21 membri plini; Comitetul Economic și Social European: 21 reprezentanți; Contribuția la bugetul UE: - 4,92 miliarde euro (beneficiar net)

Instituții europene cu sediul în Spania: Agenția Europeană pentru Sănătate și Securitate în Muncă (EU-OSHA); Agenția Europeană pentru Controlul Pescuitului (EFCA); Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO); Centrul Satelitar al Uniunii Europene (Satcen); Întreprinderea comună Fusion for Energy.

După aderarea la UE, Spania a devenit unul dintre investitorii importanți la nivel global. În ceea ce privește exporturile și importurile, ponderea principală a fluxului comercial extern o ocupă statele UE, cei mai importanți parteneri fiind Franța, Germania, Italia, Portugalia, Marea Britanie, Olanda și Belgia. Alți parteneri comerciali semnificativi sunt SUA, China, Algeria, Maroc, Mexic și Turcia. Pentru contracararea efectelor crizei economico-financiare, guvernul spaniol a adoptat măsuri de reformă pe plan economic, vizând stabilitatea bugetară, consolidarea fiscală și corectarea deficitului public.

Politica externă spaniolă este subsumată combaterii efectelor crizei economice, prin politici de atragere de investiții și consolidarea credibilității economice a Spaniei.

Politica externă spaniolă urmărește consensul în relațiile internaționale și întărirea instituțiilor internaționale, precum ONU, pentru a putea răspunde riscurilor globale. De la momentul aderării la UE, Spania s-a implicat activ în problematicile europene. Relațiile cu America Latină și cu SUA, Orientul Mijlociu, nordul Africii, cu economiile emergente din Asia și combaterea sărăciei se înscriu, totodată, între obiectivele diplomației spaniole.

Spania a deținut un rol activ în ansamblul eforturilor internaționale pentru pace, recent în Libia, Somalia, Liban, Mali și Afganistan.Spania este stat membru al UE, NATO, ONU, OSCE, Consiliul Europei, participă la Conferinței Șefilor de State și Guverne Ibero-Americane (Summit-uri Ibero-American