Gradul de atractivitate a Stațiunii Borsec

CAPITOLUL I: Prezentarea generală a staţiunii Borsec

Aşezare geografică:

Staţiunea Borsec se poate identifica pe coordonatele 46grade 58’’ latitudine nordică 25 grade 34’’ longitudine estică, regăsindu-se în N-E judeţului Harghita, în lanţul muntos al Carpaţilor Orientali.Depresiunea în care a luat naştere această comunitate se situează la interferenţa munţilor Giurgeului, Bistriţei şi Călimanilor, având o altitudine cuprinsa între 850-950 m.

Căi de acces

Acces cu trenul:

- cu trenul pâna la Toplita, iar apoi cu auto 26 km spre Borsec.

- Acces Auto:

- pe DN 15 de la Bacau, Piatra Neamt sau Tg. Mures.

- pe DN 15B de la Târgu Neamt.

- pe DN 17B de la Vatra Dornei.

- pe DN 12 de la Brasov, Sfântu Gheorghe.

Scurt istoric:

O veche staţiune (cunoscută din 1804), deschisă tot timpul anului, cu numeroase izvoare de ape minerale carbo-gazoase, sau conţinand calciu, magneziu. Aceste ape sunt cunoscute pentru efectul lor benefic înca din a doua jumătate a secolului al XVI-lea.

Efectele terapeutice ale acestor izvoare de ape minerale au fost recunoscute pe plan internaţional - medalia Târgului Internaţional de la Viena (1873), medalia de argint şi diploma de onoare la expoziţiile organizate în 1876 la Berlin şi respectiv, Trieste, diploma de onoare a Expoziţiei de la Paris (1878).

Staţiunea Borsec este recomandată în tratamentul bolilor cardiovasculare (insuficienţa mitrală compensatorie şi insuficienţa cardiacă, hipertensiune, varice), al bolilor endocrine (hipertiroidie, boala Basedow, starea de prepubertate la copii supraponderali), dischinezie biliara, boli digestive (gastrită cronică hipoacidă, constipaţie cronică, colită cronică nespecifică), colicistită cronică necalcaroasă, tulburări renale şi ale aparatului urinar, nevroză astenică, boli dermatologice, metabolice şi de nutriţie etc.

La Borsec există instalaţii pentru băi fierbinţi în cadă sau bazine acoperite cu ape minerale carbonate, izvoare de ape minerale pentru cură internă, aparatură pentru electroterapie şi hidroterapie, instalţtii pentru băi cu ierburi, împachetări cu parafină, săli de gimnastică. Staţiunea oferă largi posibilităţi de petrecere a timpului liber (cărări de munte neumblate, terenuri de sport, săli de cinema, piste de schi şi saniuş etc.).

În Borsec există peste 15 izvoare de apă minerală carbogazoasă naturală, având compoziţie chimică apropiată, stabilă în timp, cu debite variabile, cele mai importante calitativ şi ca debit fiind izvoarele 1 şi 2. Prin compoziţia lor, apele minerale au efecte curative asupra afecţiunilor aparatului digestiv (stomac, intestine, căi biliare), rinichilor şi a vezicii şi căilor urinare, precum şi asupra sistemului circulator periferic.

În 1803 cetăţeanul vienez Valentin Gunther a urmat un tratament la Borsec, vindecându-se de o boală considerată incurabilă. Reântorcandu-se la Viena, îi propune unei rude să facă comerţ cu apa minerală de la Borsec, pentru care să arendeze Borsecul (un mic catun la acea vreme) de la comunele Lazărea şi Ditrău, proprietarele Borsecului.

În 1804 Gunther Zimmetshausen şi Eisner (un inginer de mine) se deplasează la Borsec pentru a trata arendarea şi a vedea dacă se poate realiza o fabrică de sticlă pentru îmbuteliere. S-a încheiat contractul de arendare pe 28 de ani. În afară de sodă, la Borsec s-au găsit din abundenţă toate materialele necesare fabriăarii sticlei. Zimmetshausen se mută în Borsec în 1805, începand vaste lucrări de construcţii de locuinţe, defrişări de pădure, construcţii de drumuri şi o fabrică de sticlă. Aduce muncitori specialişti în fabricarea sticlei din Austria, Bohemia, Bavaria şi Polonia. Numele acestora au fost păstrate prin descendenţi ca : Siller, Talmaier, Birman, Fokt, etc.

În 1806 începe îmbutelierea industrială în butelii de sticlă fabricate la Borsec. În primul an au fost îmbuteliate 3 milioane de litri de apă minerală, care au fost transportate cu caruţele în cele patru zări, ajungând şi până la Viena. Apa captată în puţ de la izvoarele 1 şi 2 a fost turnată în sticle, astupate cu dopuri de plută şi ceruite prin etanşare. Este interesant că îmbutelierea s-a facut doar în zilele cu soare, când presiunea atmosferică era maximă, deci şi conţinutul de CO2 era maxim.

Atestare documentară:

Faima apelor minerale de la Borsec datează din secolul XVI. Există atestare documentară că apa minerală de la Borsec a fost transportată cu caruţele în 1954, în butoaie de stejar, la curtea domnească de la Alba Iulia unde s-a tratat Sigismund Bathory. Datorită efectelor curative şi experienţei empirice, apele minerale de la Borsec, au fost îmbuteliate în ulcioare astupate din lut ars, puse în desagi pe spinarea cailor de munte şi transportate în Transilvania, Moldova, ţara Românească şi Ungaria încă din secolul XVIII. La sfârşitul secolului XVIII faima tămăduitoare a apelor minerale face ca Borsecul să aibă un renume.

Legende:

Legendele spun că izvoarele de apă minerală de la Borsec sunt cunoscute de pe vremea romanilor, dar primele atestări documentare ale utilizării apelor minerale în scop curativ sunt din 1594. În statiunea Borsec, denumită candva "Perla Carpaţilor", veneau să se trateze bolnavi cu afecţiuni dintre cele mai diverse, de la dureri musculare, articulare - reumatice, post - traumatice, până la afecţiuni cardiovasculare, digestive, endocrine sau dermatologice.