Potențialul turistic din Scoția

1. INTRODUCERE

Scotia este situata in nord-vestul continentului European, in Regatul Unit. Ocupa treimea nordica a Regatului Unit, avand incluse si 186 de insule. Este una dintre cele 4 tari ale Regatului Unit.Teritoriul Scotiei este de 78.772 km patrati si o populatie de aproximativ 5,2 milioane de locuitori.

Capitala Scotiei, Edinburgh este o capitala in miniatura cand o compari cu alte capitale europene. Avand doar 500000 locuitori, capitala e sufficient de mica incat sa permita accesul rapid la toate atractiile importante.

- Granite: Anglia – singura granite teritoriala (96 km)

Oceanul Atlantic – vest

Marea Nordului – est

Irlanda – sud-vest (30 km departare)

Norvegia – nord-est (305 km departare)

Insulele Feroe – nord (270 km departare)

- Puncte extreme: A. Teritoriul principal Nord: Easter Head

Est: Keith Lynch

Vest: Corrachadh Mor

Sud: Mull of Galloway

B. Incluzand si insule Nord: Out Stack

Est: Bound Skerry

Vest: Rockall

Sud: Mull of Galloway

Lipsa de uniformitate in raspandirea populatiei si densitatea scazuta a ei sunt, de asemenea, caracteristice acestui spatiu, fiind, puternic influentate de conditiile naturale si istorice. Populatia Scotiei a scazut mult din cauza emigrarilor din seccolele al XIX-lea si al XX-lea, spre SUA si Canada, sau spre Australia si Noua Zeelanda (intre 1841-1921 au emigrat 1.850.000 de scotieni, iar intre 1921 şi 1931, 390.000).

Scotia poate fi impartita in trei regiuni in care particularitatile reliefului si ale activitatii umane sunt distincte: Southern Uplands, Central Lowlands (cu o mare densitate de populatie, bogata in minereuri si cu o agricultura prospera, centrul vietii urbane si industriale) si magnificul Highlands, carora li se adaugă Shetland si Arhipeleagul Orcade.

POTENTIALUL TURISTIC AL RELIEFULUI

Relieful Scotiei s-a format prin incretirea scoartei terestre dupa orogeneza alpine. Din punct de vedere topografic teritoriul Scotiei poate fi impartit in 3 mari regiuni:

- Southern Uplands (20% din teritoriu)

Este cea mai populate zona a Scotiei. Aceasta zona faimoasa pentru peisaj patoric caracterizat de liniile de dealuri separate de vai largi

- Central Lowlands (20% din teritoriu)

Este zona industriala a Scotiei deoarece este bogata in resurse de carbune si fier.

- Highlands (60% din teritoriu)

Aceasta reprezinta regiunea muntoasa a Scotiei. Cel mai inalt varf din Scotia este Ben Nevis (1 344 m), pe pozitiile urmatoare fiind clasati Ben Maedui si Braeriach.

Muntii din Scotia sunt impartiti in 2 categorii in functie de inaltimea lor:

- Munros se numesc muntii cu altitudinea peste 944 m (284 de munti)

- Corbettes se numesc muntii cu altitudinea cuprinsa intre 762 m si 914.4 m.

In centru si sud, masivele caledonice sunt acoperite cu depozite sedimentare precambriene tarzii (gresii) si paleozoice cambriene (cuartite) – Muntii Grampiani (sau Muntii Scotiei Centrale, alt. max. 1350 m) si Muntii Scotiei de Sud (alt.max. 850 m), cu depresiuni transversale care reprezinta fose umplute cu gresii paleozoice.

Depresiunea intermediara Lowlands (Glasgow – Edinburgh) reprezinta o zona de subsidenta umpluta cu argilita si lave paleozoic – superioare, care au fost apoi cutate.

Coasta Scotiei are o lungime de 9911 km. Partea de vest este intens crestata si cuprinde multe lacuri, iar partea de est este recunoscuta pentru estuare, plaje de nisip si rezervatii naturale.

Central Lowlands este traversata de vaile raurilor Clyde, Forth şi Tay. In aceasta regiune, agicultura este foarte dezvoltata, relieful nefiind foarte inalt, iar parcelele cu culturi fiind intrerupte de petice de padure. Aproape trei patrimi din populatia Scotiei se concentreaza in aceste ţinuturi. Extremiatile vestice si estice ale regiunii sunt acoperite de marile arii urbane Glasgow si Edinburgh, capitala tarii.

Highlands (Tinuturile de Sus), situate in partea nordica, o zona sterpa si stancoasa, acopera doua treimi din Scotia. Aici se inalta doua lanturi muntoase importante: Northwest Highlands si Muntii Grampieni. Acesti munti au culmi paralele ce se desfasoara de la nord-est catre sud-vest, fiind separate de o vale adanca, numita Glen More sau Marele Glen. Vârful cel mai inalt al Insulelor Britanice, Ben Nevis – 1343 m, se ridica la sud de Glen More. Cea mai mare parte a Tinuturilor de Sus este lipsita de paduri, fiind numita moor sau heath. Padurile de aici au fost in intregime taiate in sec. XVII-XVIII, pentru a se crea suprafetele necesare pastoritului, cea mai rentabila activitate pentru acea epoca. Tinutul cel mai stancos se desfasoara de-alungul coastei de vest. Putinii locuitori ai acestui tinut s-au asezat pe ingustele campii litorale, zonele interioare fiind aproape nelocuite.