Gestionarea resurselor umane

Abstract: Rolul resurselor umane este fundamental pentru funcționarea eficientă a oricărei organizații. Alături de celelalte categorii de resurse necesare pentru implementarea oricărui proiect sau desfășurarea oricăror activități atât în domeniul public cât și în domeniul privat, resursele umane reprezintă o componentă fără de care nu se poate atinge ținta previzionată, cu respectarea principiilor de bază al managementului.

Cuvinte cheie: resurse umane, management, unitate, personal

Keywords: human resources, management, unit, staffing

Expresia "resurse umane ” s-a raspîndit rapid (pornind din SUA) la începutul anilor '80. Ea a înlocuit în mare masura expresia "functia de personal " dupa cel de-al doilea razboi mondial, în care importantă se dovedise utilizarea termenului funcție, semnificând trecerea la un domeniu distinct, cu un rol esential în viata întreprinderii. Personalul si problemele specifice gestiunii sale dobândeau astfel statutul de functie a întreprinderii, alaturi de functiile comerciala, financiara, tehnica. Functia de personal poate fi definita ca gestiune a resurselor umane de care unitatea are nevoie.

Activitatea de gestionare a resurselor umane este în primul rând atributul managementului entității, precumși a responsabilului cu resursele umane, fiind o activitate procedurată distinct în cadrul instituție. De activitatea de gestionare a resurselor umane depind toate celelalte activități din cadrul instituției, datorită rolului pe care această activitate îl are în cadrul derulării corecte și la timp a tuturor proces.

Gestiunea previzională a personalului, ca activitate de analiză și previziune a cererii și ofertei de forță de muncă la nivelul categoriilor de personal, a unui serviciu sau a întregii organizații, este un ansamblu de activități care facilitează obținerea resurselor umane necesare pentru a îndeplini obiectivele stabilite prin plan.

Metodele practice de gestiune previzională sunt puțin numeroase și neomogene. Ele vizează reglarea unor probleme de dimensiuni și de naturi diferite, precum și pentru perioade variabile. Astfel, gestiunea poate să vizeze întreg personalul unei întreprinderi (și chiar al unui grup de întreprinderi) sau doar al unei unități, în alte cazuri, obiectivul ei îl poate constitui una sau mai multe familii profesionale, esențiale în activitatea întreprinderii, de exemplu: comisionari, specialiști în marketing, contabili etc, pentru a evita penuria sau excesul în categoriile respective.

În fine, putem să gestionăm anumite categorii de personal care au o importanță deosebită pentru bunul mers al activității în organizație. Mai trebuie să menționăm că gestiunea previzională a personalului, indiferent de categoriile avute în edere la un moment dat, trebuie să țină cont de numeroșii factori care influențează resursele sau nevoile de personal ale organizației.

Gestiunea resurselor umane are in vedere dezvoltarea și mentinerea în unitate a personalului de calitate, adica a unor persoane cu un inalt nivel de calificare si de competenta. Gestiunea resurselor umane are in vedere obtinerea unor performante in domeniul calitatii, fixand in acest sens standarde de performanta, care trebuie identificate si acceptate de toti membrii organizatiei. Aceasta calitate poate fi dezvoltata prin procese de selectie, recrutare, formare si apreciere a performantelor, dar si cu ajutorul unor practici particulare.

Toți managerii sunt responsabili de gestionarea eficientă a resurselor de care dispun, rolul directorilor în gestionarea și evoluția personalului fiind la fel de important ca și acela al managerului “specialist ” în resurse umane. Managementul resurselor umane se referă -asemenea tuturor activităților de management la politici și la proceduri. Acestea au rolul de a susține activitatea managementului ierarhic, mai ales a celor din eșalonul superior, prin consiliere, elaborare de politici și proceduri de resurse umane, precum și prin monitorizarea punerii lor în practică. Rolul acestor manageri este de gestionare a personalului conform politicilor și procedurilor instituției din care fac parte, cu precădere în ceea ce privește alocarea, tratamentul corect, performanța, comportamentul și dezvoltarea. Sunt responsabili de stabilirea obiectivelor și evaluarea realizării de către personal a obiectivelor respective, precum și de luarea de măsuri necesare optimizării performanței.

În evoluția funcției de personal a managementului organizației sunt cunoscute patru etape care corespund diferitelor filosofii, respectiv diferitelor politici: faza primară, faza psiho-socială, faza contractelor, faza de integrare managerială și faza antreprenorială.