Contractul de Mandat

Aspecte teoretice si practice privind contractul de mandat

Conform definitiei, mandatul este contractul prin care o parte, numita mandatar, se obliga sa incheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte parti, numita mandant (art.2009 C.civ.)

Din acestea rezulta ca partile contractului de mandat sunt mandantul (persoana fizica sau juridica) , ce imputerniceste o alta persoana sa incheie acte juridice pe seama sa, si mandatarul (persoana fizica sau juridica, ce se obliga sa incheie acte juridice in numele mandantului.

De precizat ca trimisul sau mesagerul nu pot fi considerati mandatari, ei executand, de regula, servicii care nu implica incheierea de acte juridice si, oricum, nu au calitatea de reprezentanti ai mandantului.

In general mandatul ia nastere din vointa partilor contractante, insa raporturile juridice de mandat pot fi generate si de litera legii.

Un exemplu ar putea fi reprezentat de art. 345 alin. (2) C.civ. care instituie prezumtia de mandat tacit reciproc intre soti in ceea ce priveste actele de administrare, conservare, precum si acte de dobandire a bunurilor comune.

Mandatul are un domeniu extins de actiune: de la activitati simple de reprezentare (de exemplu: exercitarea votului intr-un consiliu de administratie), pana la activitati complexe (de exemplu administrarea unui patrimoniu)

Contractul de mandat trebuie sa imbrace forma solemna ceruta ad validitatem, respectiv forma autentica

Reprezentarea este un element fundamental al mandatului. Mandatul poate fi atat cu reprezentare, dar si fara reprezentare.

Mandatul cu reprezentare

Mandatul este cu reprezentare atunci cand, prin contract, mandatarul se obliga sa incheie acte juridice pe seama mandantului.

De regula, mandatarul il reprezinta pe mandant la incheierea actelor juridice pt care a fost imputernicit. Astfel, potrivit art. 2012 alin. (1) C.civ., in favoarea mandatarului opereaza prezumtia de reprezentare a mandatului daca din imprejurari nu rezulta altfel.

Caractere juridice ale mandatului cu reprezentare

Mandatul este, in principiu, un contract consensual, fiindca pentru incheierea lui valabila este suficienta simpla manifestare de vointa a partilor.

Contractul de mandat poate fi incheiat in forma scrisa sau verbala. Tot astfel, acceptarea mandatului poate rezulta si din executarea sa de catre mandatar.

Ca exceptie, cand mandatul este dat pentru incheierea unui act juridic supus unei anumite forme cerute ad validitatem, mandatul trebuie sa respecte acea forma art. 2013 alin. (2) C.civ.

Conform art. 2010 alin. (1) C.civ. Mandatul poate fi gratuit sau oneros.

Mandatul dintre doua persoane fizice se prezuma a fi cu titlu gratuit.

Mandatul dat pentru acte de exercitare a unei activitati profesionale se prezuma a fi cu titlu oneros.

Cand mandatul este cu titlu gratuit, el are caracter unilateral, deoarece creeaza obligatii exclusiv in sarcina uneia dintre parti, a mandatarului.

In cazul in care contractul este cu titlu oneros, mandatul devine bilateral (sinalagmatic), fiecare dintre parti obligandu-se.

Mandatul prezinta asemanari cu contractul de munca si contractul de antrepriza, dar intre acestea exista si o serie de deosebiri care, in principal, sunt determinate de obiectul distinct al contractului de mandat, respectiv incheierea de acte juridice de catre mandatar in numele mandantului.

Obiectul contractului de antrepriza il reprezinta actele sau faptele materiale pe care antreprenorul se obliga sa le execute pentru client, de exemplu construirea unui imobil.

In contractele de antrepriza cat si de munca, atat antreprenorul, cat si salariatul nu au, calitatea de reprezentanti. In principiu angajatul nu poate fi reprezentantul angajatorului si nici nu poate fi reprezentat, el trebuie sa presteze personal munca la care s-a obligat, spre deosebire de mandatar, care isi poate substitui o alta persoana pentru realizarea actelor juridice la care s-a obligat.

Ca exceptie, salariatul sau antreprenorul poate fi imputernicit sa reprezinte patronul sau clientul. De asemenea pot incheia in accesoriu si acte in numele patronului sau clientului, obligatiile lor principale deriva din raporturile de munca sau de antrepriza.

De exemplu intre avocat ca liber profesionist si client se stabileste un raport de mandat cu reprezentare. Este posibil ca obligatia avocatului sa se rezume exclusiv la acordarea de consultatii juridice, situatie care nu mai este in limitele contractului de mandat ci de antrepriza.