Contractul individual de munca

I. Introducere

Prin conflicte de munca se inteleg conflictele dintre salariati si angajatorii lor privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfasurarea raporturilor de munca. Conform art. 23 din Codul muncii, procedura de solutionare a conflictelor de munca se stabileste prin lege speciala, aceasta fiind Legea nr. 62/2011 a dialogului social (art. 154-216).

Conform art. 1 lit. n din Legea 62/2011 conflictele de munca se vor clasifica in:

- conflicte individuale de munca, care apar intre un anumit salariat si un angajator;

- conflicte colective de munca, atunci cand participa un numar mai mare de salariati care urmaresc sustinerea acelorlasi drepturi sau interese.

Conflictele de munca pot urmari anumite drepturile si interesele ale angajatilor precum: dreptul la munca, dreptul la odihna, dreptul la asociere in sindicate, dreptul la conditii de munca corespunzatoare, dreptul la salariu, dreptul la asigurari sociale si securitate sociala. Respectarea acestor drepturi se face prin declansare conflictelor de munca, inclusiv prin greva.

In doctrina mai intalnim si alte clasificari ale conflictelor de munca, precum:

- dupa scopul urmarit la declansarea conflictului, in conflicte cu privire la aplicarea dreptului si conflicte de reglementare, dupa cum intervin cu ocazia interpretarii si aplicarii unei norme legale, respectiv cu ocazia dezbaterii oportunitatii unei norme legale existente.

- in functie de procedura si organul de solutionare, in conflicte solutionate prin proceduri interne si conflicte solutionate in afara unitatii.

Conflictele de munca se caracterizeaza prin:

a) faptul ca acestea exista doar daca au loc intre angajati si angajatorii la care sunt incadrati acestia, adica doar daca iau nastere in cadrul unui raport de munca sau de serviciu;

b) faptul ca se refera numai la interesele cu caracter profesional, social sau economic sau la drepturile ce rezulta din desfasurarea raporturilor de munca. Un conflict de munca nu se poate referi la interese cu caracter politic ale salariatilor, acestea neavand legatura cu statutul juridic la persoanei incadrate, ci cu acela de membru al unui partid politic .

c) legalitate – conflictele de munca se solutioneaza conform dispozitiilor legale.

II. Conflictele individuale de munca

Conflictele individuale de munca sunt definite in legislatia din tara noastra in art. 1 lit. p din Legea nr. 62/2011 a dialogului social drept ca fiind acele conflicte de munca „ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau indeplinirea unor obligatii care decurg din contractele individuale si colective de munca, ori din acordurile colective de munca si raporturile de serviciu ale functionarilor publici, precum si din legi sau alte acte normative”.

Mai sunt considerate conflicte individuale de munca si cele legate de:

a) plata unor despagubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de parti prin neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a obligatiilor stabilite prin contractul individual de munca sau raportul de serviciu (ceea ce atrage raspunderea patrimoniala a salariatilor ori raspunderea civila a functionarilor publici, respectiv a angajatorilor sau autoritatilor ori institutiilor publice);

b) constatarea nulitatii contractelor individuale de munca sau a unor clauze ale acestora;

c) constatarea incetarii raporturilor de serviciu sau a unor clauze ale acestora.

Conform Codului muncii art. 208 conflictele individuale de munca se solutioneaza de catre instantele judecatoresti, astfel ca, coroborand cu dispozitiile inscrise in Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, aceste conflicte sunt, de fapt, litigii de munca.

Partile acestui tip de conflict de munca sunt intotdeauna salariatii si angajatorii. De precizat este si ca fostii salariati au calitatea de parte in aceste conflicte de munca in situatia in care sunt deduse judecatii drepturi izvorate din raporturi de munca existente anterior acestuia.

Conflictele individuale de munca sunt individualizate prin urmatoarele trasaturi:

a) intervin numai in ipoteza incalcarii unor drepturi consacrate legal sau contractual;

b) pot privi drepturi sau obligatii ce decurg atat din contractele individuale sau colective de munca, cat si din acordurile colective si raporturile de serviciu ale functionarilor publici;

c) pot interveni in orice moment al executarii, modificarii sau incetarii contractului colectiv, al incheierii, executarii, modificarii, incetarii sau constatarii nulitatii contractului individual de munca (sau a raporturilor de serviciu) sau a unor clauze ale acestuia si chiar dupa expirarea acestora, daca privesc drepturi nascute in temeiul lor;

d) au caracter individual indiferent daca izvorasc din contractele individuale de munca, contractele colective de munca sau acordurile colective de munca ori raporturile de serviciu ale functionarilor publici.