Forma Contractelor

Codul penal roman areun fundament consensualist. In principiu in scopul incheierii valabile a unui contract trebuie sa fir implinite conditiile prevazute la Art. 948 Cod Civil: capacitatea partilor de a contracta , consimtamantul valabil al partilor care se obliga, existenta unui obiect licitsi moral ,o cauza licita si morala. Totusi incheierea valabila a unor contracte presupune respectarea unor cerinte de forma: forma antetica a contrctelor de vanzare a terenurilor este ceruta pentru valabilitatea acestora ; contractele de donatie trebuie incheiat in forma antetica.

Cu toate ca in majoritatea situatiilor contractele civile nu trebuie incheiata sub forma scrisa pentru a fi valabile , partile prefera sa foloseasca asemenea contracte in forma scrisa , de regula sub forma unui inscris sub semnatura privata pentru ca potrivit Art. 1119 Cod Civil dovada actelor juridice a caror valoare depaseste 250 mii lei nu se poate face decat prin act autentic sau prin act sub semnatura privata.

Totusi exista cateva exceptii de la regula instituita de Art. 1119 , prevazute in Art. 1197 C.C. si 1198 C.C. Astfel, potrivit Art.1197 C.C. proba cu martori este posibila daca exista un inceput de dovada (chitanta) iar conform Art.1198 C.C. regula de la Art.1119 C.C. nu se aplica in cazul imposibilitatii de preconstituire a unui inscris. In cazul contractelor comerciale poate fi folosita proba cu martori indiferent de valoarea acestora (Art.46 Cod Comercial)

In toate situatiile este insa avantajoasa incheierea contractelor in forma scrisa cel putin ptr. urmatoarele motive :

- se delimiteaza cu precizie etapa tratativelor de cea a desfasurarii raporturilor contractuale

- fiecare parte contractanta cunoaste cu exactitate drepturile si obligatiile sale

- se poate verifica mai usor modul in care partile isi indeplinesc obligatiile

Clauzele generale ale contractelor

1. Clauze de mentinere a valorii

a. Clauze de consolidare valutara : monovalutara, multivalutara, aur

In cazul clauzei monovalutare partile contractante raporteaza moneda de plata la o moneda de cont puternica.Acest procedeu este folosit de parti pentru a se proteja in fata riscului devalorizarii sau reevaluarii monedei in care exprimat pretul. Moneda de cont , arata valoarea obligatiei monetare in timp ce moneda de plata reprezinta liberarea debitorului de obligatia sa. Daca partile omit sa introduca in contract o clauza de mentinere a valorii, in jurisprudenta exista tendinta de a se aplica la modul general principiul nominalismului monetar consacrat la Art.1578 Cod Civil in materia contractului de imprumut.Potrivit Art.1578 Cod Civil deprecierea monedei in care e prevazuta obligatia nu antreneaza o revalorizare. Debitorul este tinut sa plateasca numai suma nominalizata in contract, iar nu o suma care sa exprime valoarea reala sau efectiva.

Principiul nominalismului monetar este prevazut intr-o norma supletiva, ceea ce deschide posibilitatea pentru partile contractante sa inlature printr-o clauza expresa dispozitiile Art.1578 Cod Civil.