Libera circulație a lucrătorilor în spațiul comunitar

Libera circulatie a persoanelor, una din cele patru libertati fundamentale ce caracterizeaza spatiul comunitar, urmareşte, din punct de vedere economic, sa creeze, in primul rand, o piata comuna interna a fortei de munca, iar din punct de vedere politic sa realizeze o mai mare coeziune a popoarelor ce compun Uniunea Europeana. De asemenea, libera circulatie a fortei de munca trebuie sa permita tarilor care se confrunta cu un anumit nivel al şomajului sa exporte din surplusul sau catre tarile in care se inregistreaza o penurie a fortei de munca.

Libera circulatie a lucratorilor se defineşte prin dreptul de a raspunde la oferte privind locuri de munca, de a se deplasa in acest scop pe teritoriul statelor membre, de a ramane pe teritoriul statelor membre pentru a desfaşura o activitate, precum şi de a ramane pe teritoriul unuia din acestea dupa ce o persoana a desfaşurat o activitate.

Potrivit cartei comunitare a drepturilor principale sociale ale lucratorilor, orice lucrator din cadrul comunitatii europene are dreptul la libera circulatie pe intreg teritoriul comunitatii sub rezerva limitelor justificate pentru motive de ordine publica şi pentru motive de sanatate publica.

Dreptul la libera circulatie permite oricarui lucrator sa exercite o profesie sau meserie in Comunitate cu respectarea principiului egalitatii de tratament atat in privinta accesului la angajare şi a conditiilor de munca cat şi in ceea ce priveşte protectia sociala pe care o ofera statul de reşedinta.

Potrivit art. 39 (2) din Tratatul Comunitatii Europene, este interzisa orice discriminare, pe baza de cetatenie, intre lucratorii statelor membre, conceptul de lucrator fiind definit de catre dreptul comunitar independent de legislatia statelor membre. S-a considerat, astfel, ca daca definitia ar fi fost lasata la indemana statelor membre, in functie de interesele acestora de a-si proteja piata fortei de munca, o parte din persoanele carora le sunt recunoscute drepturi nu ar fi avut posibilitatea de a le exercita . In definirea conceptului de lucrator, Curtea Europeana de Justitie a folosit criterii care se concentreaza in jurul existentei unui raport de munca si a unei remuneratii. Prin urmare, lucratorul a fost definit ca fiind persoana care, pentru o anumita perioada de timp, presteaza o activitate remunerata pentru sau in subordinea altei persoane.

Termenul de lucrator este mult mai larg in sensul dreptului comunitar al muncii in comparatie cu sensul utilizat in dreptul national al muncii. Astfel, consideram ca dreptul de libera circulatie se extinde si la persoanele care isi cauta de lucru in alt stat membru, iar statele membre trebuie sa permita acestora intrarea pe teritoriul lor pentru a studia piata fortei de munca si pentru a depune diligentele necesare pentru a fi angajate. Celui care isi cauta de lucru i se poate cere de catre statul membru sa paraseasca teritoriul dupa 6 luni de la intrare, daca nu face dovada ca este in continuare in cautarea unui loc de munca si are sanse sa fie angajat . De asemenea, potrivit art. 7 alin. 3 din Directiva 2004/38, un cetatean al Uniunii Europene care nu mai este lucrator sau persoana care exercita o activitate independenta isi mentine statutul de lucrator sau persoana care exercita o activitate independenta in urmatoarele conditii: a) se afla in incapacitate temporara de a munci, ca rezultat al unei boli sau al unui accident; b) este inregistrat in mod corespunzator ca fiind in somaj involuntar, dupa ce a fost angajat pe o perioada de peste un an, si s-a inregistrat ca persoana care cauta de lucru la oficiul relevant de plasare a fortelor de munca; c) este inregistrat in mod corespunzator ca fiind in somaj involuntar, dupa ce a indeplinit un contract de munca pe termen limitat, cu durata de sub un an sau dupa ce a devenit somer in mod involuntar in timpul primelor 12 luni si s-a inregistrat ca persoana care cauta de lucru la oficiul de plasare a fortelor de munca, in acest caz, statutul de lucrator mentinandu-se pentru o perioada de cel putin 6 luni; d) incepe un stagiu de formare profesionala, cu exceptia cazului in care se afla in somaj involuntar, mentinerea statutului de lucrator presupunand ca pregatirea sa aiba legatura cu activitatea profesionala anterioara.