Regimul Administrativ al Actelor Administrative

Prin regim juridic vom intelege un ansamblu de reguli, de fond si de forma, care dau particularitate actelor administrative in circuitul juridic, si anume; reguli (conditii) de valabilitate a actului administrativ, respectiv reguli ce guverneaza efectele pe care actul le produce.

Intr-o formulare generica, prin legalitatea actelor administrative intelegem conformarea acestora cu legile adoptate de Parlament, precum si cu actele normative care au o forta juridica superioara.

Legalitatea exprima conformitatea cu dreptul, cu regularitatea juridica. Legalitatea actelor administrative trebuie privita ca un principiu fundamental ce trebuie sa stea la baza intregii activitati a administratiei. Legalitatea, ca regula de valabilitate a actelor administrative si ca principiu de actiune al administratiei,reprezinta un ansamblu de obligatii, de posibilitati si de interdictii.

Relatia legalitate – oportunitate in doctrina romaneasca interbelica

Scoala interbelica trata problema ,,puterii discretionare”, adica a actelor administrative de autoritate discretionare, ca o problema fireasca a ,,puterii executive”, activitatea de guvernare si activitatea administrativa. Legea pentru contenciosul administrativ din 23 decembrie 1925 (art. 2) face distinctie intre actele de guvernamant si actele administrative de autoritate discretionare, desi ambele categorii erau evocate prin expresia “puterii discretionare a executivului” sau a “puterii de apreciere a executivului”.

In esenta, atunci cand se analiza puterea discretionara se facea distinctie intre: “chestiunile de oportunitate” si” chestiunile de legalitate”; in cazul activitatii administrative, “Executivul” avea puterea discretionara de a exprima oportunitatea, dar nu si legalitatea actelor sale, pe cand in cazul actelor de guvernamant “puterea executiva” avea puterea de a aprecia nu numai chestiunile de oportunitate, dar si chestiuni de legalitate.

Relatia legalitate-oportunitate in doctrina si jurisprudenta franceza

In doctrina franceza se vorbeste despre un drept de apreciere al administratiei publice pentru a evoca actiunea administratiei intr-un cadru ingaduit de lege, pe cand notiunea de oportunitate este folosita pentru a evoca o actiune de fapt a administratiei publice, in situatii exceptionale, actiune necesara dar contrara legii.Putem observa ca atat in doctrina franceza, cat si in doctrina germana, raportul dintre legalitate si oportunitate, respectiv puterea discretionara este privita si prin prisma practicii judecatoresti, ajungandu-se pana acolo incat sa se formuleze anumite solutii teoretice prin raportare la dreptul existent si alte solutii teoretice prin raportare la dreptul existent si alte solutii teoretice raportate la dreptul creat de judecator.

Ca o idee generala scopul administratiei publice, si anume realizarea interesului public, este totdeauna un element de legalitate, in timp ce mijloacele pentru atingerea acestui scop sunt aspecte ce tin de oportunitate.

Administratia nu are dreptul de a comite, in numele puterii discretionare, erori manifeste si nici de a face lucruri absurde , iar daca aceasta se intampla atunci exista motive ce indreptatesc un recurs pentru exces de putere.

Relatia legalitate-oportunitate in doctrina, legislatia si jurisprudenta germana

Doctrina germana, traditioanal,prin putere discretionara evoca o anumita marja de libertate a administratiei publice in deciziile si actiunile sale, adica posibilitatea de alege intre mai multe atitudini posibile (a face A, a faceB sau a nu face nimic).

Pentru fundamentarea puterii discretionare in Germania, de-a lungul anilor s-au formulat mai multe teze, intre care si teoria dupa care fundamentul puterii discretionare s-ar afla in existenta notiunilor juridice nedeterminate; bine public, utilitate publica, ordine publica, drumuri publice, securitate publica, interes public, sigranta circulatiei, pericol, profil, avantaj, dezavantaj, aptitudine, buna ordonantare, abuz, noapte, de mai multe ori, deseori, etc.

Traditia puterii discretionare a administratiei germane s-a continuat si dupa 1945, tribunalele administrative continuand sa respecte aceasta traditie.