Tutela minorului

In Romania,ocrotirea copilului,educarea si pregatirea sa psiho-fizica in vederea incadrarii in societate si respectarii normelor morale si de convietuire sociala,constituie o preocupare importanta a tot mai multe organisme si organizatii de stat sau neguvernamentale.

Incadrandu-se in politica generala a statului de ocrotire a copilului,legislatia actuala cuprinde dispozitii in acest domeniu atat in Codul familiei,care constituie dreptul comun in materie,cat si in legi speciale.

Ca institutie juridica,tutela minorului,grupeaza ansamblul normelor juridice ce reglementeaza ocrotirea unui minor lipsit de ocrotirea parinteasca,prin intermediul unei persoane numita tutore,care isi exercita atributiile sub supravegherea autoritatii tutelare de la domiciliul minorului.

Codul familiei reglementeaza tutela minorului in cuprinsul art.113-141.

Proiectul noului Cod civil preconizeaza reglementarea tutelei minorului in art.71-122.

Dispozitii referitoare la tutela minorului se regasesc si in alte acte normative,cum sunnt: art.59,alin.2 din Legea nr.273/2004 privind regimul juridic al adoptiei; art.37-38 din Legea 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat; art.9,alin.2 din Decretul nr.31/1954 cu privire la persoanele fizice si persoanele juridice.

In noul context juridic,creat prin intrarea in vigoare a Legii nr.272/2004,tutela copilului este,potrivit art.39,alin.2 din Lege,alaturi de masurile de protectie speciala si adoptie,o forma a protectiei alternative,la care are dreptul orice copil care este,temporar sau definitiv,lipsit de ocrotirea parintilor sai sau care,in vederea protejarii intereselor sale,nu poate fi lasat in grija acestora.

Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului cuprinde,printre altele,norme substantiale si procedurale referitoare la instituirea tutelei copilului,referindu-se,explicit,la situatiile in care poate fi instituita tutela copilului(art.40,alin.1),persoanele care pot fi tutori(art.41),numirea tutorelui(art.42),competenta instantei judecatoresti de a dispune instituirea tutelei(art.40,alin.2),raportul referitor la copilul fata de care se pune problema instituirii tutelei(art.130,alin.1),scutirea de taxa judiciara de timbru si de timbru judiciar a cererilor privitoare la instituirea tutelei(art.131).

Ca si in vechea reglementare,dupa intrarea in vigoare a Legii nr.272/2004,ocrotirea copilului se exercita,ca regula generala,prin intermediul parintilor iar in subsidiar prin: tutela,masurile de protectie speciala si prin adoptie.Legea face vorbire despre masuri de protectie speciale aratate la art.55 si protectie alternativa,respective tutela si adoptia.

Intaietatea tutelei intre formele protectiei alternative,rezulta din ordinea enumerarii,prevazuta de art.39,alin.2,dar si din reglementarile consecrate masurilor de protectie speciala si adoptiei.

O alta observatie ce se impune este aceea ca atat Legea 272/2004 cat si Legea 273/2004 a adoptiei se refera la tutela copilului iar Codul familiei si celelalte acte normative pe care le-am evocat,reglementeaza tutela minorului.

In temeiul normei de principiu prevazuta de art.142,alin.3 din Legea 272/2004,termenul minor din toate normele juridice referitoare la tutela minorului,ce nu au fost abrogate prin intrarea in vigoare a acestei legi,este inlocuit cu termenul de copil.Aceasta modificare de termeni nu este doar o simpla chestiune formala ci una de substanta deoarece intre notiunea juridica de copil si cea de minor nu exista identitate de continut.

Astfel,potrivit art.4 lit.a di Lege,copilul este persoana care nu a inmplinit varsta de 18 ani si nu a dobandit capacitatea deplina de exercitiu,iar in temeiul art.8,alin.2 din Decretul nr.31/1954,interpretat per a contrario,minorul este persoana care nu a implinit varsta de 18 ani.De asemenbea,conform aceluiasi art.8 din Decretul nr.31/1954,persoana fizica dobandeste capacitatea deplina de exercitiu,ca regula generala,la data la care devine majora(alin.1),iar prin exceptie,la data la care minorul se casatoreste(alin.3).

Deci notiunea de minor este mai cuprinzatoare decat cea de copil.Spre,exemplu,minorul care se casatoreste ramane in continuare minor dar nu mai este copil deoarece a dobandit capacitatea deplina de exercitiu.

La o analiza atenta a Legii nr.272/2004 se poate observa ca pentru instituirea tutelei este necesara indeplinirea cumulativa a cel putin patru conditii:

- copilul sa fie lipsit,temporar sau definitiv,de ocrotirea parintilor sai sau,pentru protejarea intereselor sale,sa nu poata fi lasat in grija acestora(art.39,alin.1si art.40,alin.1).

- instituirea tutelei sa fie in interesul superior al copilului(art.38 si art.39,alin.1).

- prin instituirea tutelei sa se asigure continuitate in educarea copilului(art.39,alin.2).

- copilul in varsta de 10 ani sa fi fost ascultat,in prealabil,in legatura cu instituirea tutelei(art.24).

- tutorele sa prezinte garantii morale si sa indeplineasca conditiile materiale pentru a primi un copil in ingrijire (art.41 si art.42).

- tutela sa fie instituita de instanta judecatoreasca competenta si dupa procedura prevazuta de lege(art.40,alin.2).