Persoana ca subiect de drept civil - persoană fizică

INTRODUCERE

Lucrarea de față își propune să prezinte principalele aspecte ale persoanei fizice ca subiect de drept civil. Persoana fizică este identificată prin nume, domiciliu și starea civilă. Din punct de vedere juridic persoana fizică este un concept prin care legiuitorul întelege să definească omul în calitatea sa de ființă juridică și titular de drepturi și obligații. Persoana fizică ca subiect de drept este omul privit în individualitatea sa, unde legea îi recunoaște calitatea de subiect de drepturi și obligații în raporturile juridice. În articolele 18 si 19 din Codul Civil, potrivit legislației orice persoană fizică este dotată cu capacitate de folosință și capacitatea de execițiu a drepturilor și obligațiunilor prevăzute în ea.

Lucrarea este structurată pe patru capitole, iar fiecare capitol studiază aspecte importante cu privire la persoana fizică.

În primul capitol am definit, potrivit art. 25 din Codul civil, „Subiectele de drept civil”, „Subiectele de drept civil sunt persoanele fizice și persoanele juridice”1. Totodată se precizează în Codul Civil că „Drepturile și libertățile civile ale persoanelor fizice, precum și drepturile și libertățile civile ale persoanelor juridice sunt ocrotite și garantate de lege.” (art. 26).

Tot în acest capitol am vorbit despre raportul juridic civil și pe care l-am definit astfel: „Prin raport juridic de drept civil se înțelege relația socială patrimonială sau nepatrimonială (personală), reglementată de norma de drept civil.”2

Raportul juridic civil se împarte în trei caractere juridice: raport social, raport volițional și raport juridic în care părțile au poziția de egalitate juridică.

Iar în subcapitolul 1.3. am vorbit despre formele de interacțiune civilă a ființelor umane care sunt împărțite în doua categorii de subiecți de drept civil: persoanele fizice, care sunt subiecte individuale de drept civil și persoanele juridice, care sunt subiecte colective de drept civil.

Capitolul II l-am intitulat „Ipostaza de subiect de drept civil a ființei umane”. Acest capitol are 3 subcapitole. Am făcut o mică introducere despre ce înseamnă „persoana”, „personajul” și „personalitate”.

În subcapitolul 2.1. am vorbit despre recunoașterea ființei umane. Omul nu se individualizează doar prin raporturle de drept civil, ci și în celelalte raporturi juridice în care acesta are drepturi și obligații.

Este necesară identificarea pesoanei fizice atât pentru societate cât și pentru necesități de ordin personal.

În subcapitolul 2.2. am discutat despre octrotirea copilului prin mijloacele de drept civil. După cum știm dreptul român are ca prim scop ocrotirea și respectarea omului, cât și protecția acestuia. Fiecare ramură de drept are mijloace proprii, specifice, de ocrotire a omului.

Am spus cum se poate realiza ocrotirea minurului, și anume: părinți; tutelă; curatelă; darea în plasament.

Am dat definiții, am spus cum se poate realiza, ce principii au, cum începe și cum se poate înceta ocrotirea copilului prin aceste mijloace.

În subcapitolul 2.3., care este și cel mai amplu, am vorbit despre mijloacele de identificare a persoanei fzice.

Principalele atribute de identificare ale persoanei fizice sunt: numele, domicilui și starea civilă.

Le-am luat pe fiecare în parte și am discut despre ele. La nume am spus potrivit art. 82 C. civ. „orice persoană are dreptul la numele stabilit sau dobândit, potrivit legii”. Am spus cum se poate stabili numele de familie, cum se poate modifica și cum se poate schimba pe cale administrativă. Tot în acest subcapitol am vorbit și depsre prenume, pseudonim și poreclă.

În funcție de modul de stabilire, domiciliul este de trei feluri: domiciliul de drept comun; domiciliul legal; domiciliul ales, numit și domiciliul convențional, care însă nu reprezintă un veritabil domiciliu. Aici am vorbit puțin și despre Reședință.

Starea civilă este mijlocul juridic de individualizare a persoanei fizice, prin indicarea calităților personale având această semnificație.

Starea civilă, așa cum este definită de art. 98 din C. civ., este „dreptul persoanei de a se individualiza, în familie și societate, prin calitățile strict personale care decurg din actele și faptele de stare civilă” și potrivit art. 99 din C. civ. „se dovedește prin actele de naștere, căsătorie și deces întocmite, potrivit legii, în registrele de stare civilă, precum și prin certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora”.

În capitolul III am prezentat capacitatea juridică civilă a persoanei fizice.

„Capacitatea civilă este expresia care desemnează capacitatea în dreptul civil. Ea are ca gen proxim noțiunea de - capacitate juridică- sau - capacitate de drept- , care înseamnă atitudinea - generală - de a fi titular de drepturi și obligații”1.

În structura capacității civile sunt două elemente: capacitate de folosință și capacitate de exercițiu.