Contribuția economiei publice din România la realizarea agregatelor economice în sistemul conturilor naționale

Sectorul public desemnează acea parte a economiei în care se manifestă, pe de o parte, proprietatea de stat şi, pe de altă parte, proprietatea publică. Subiecţii acestor categorii de proprietate sunt ministerele şi organismele guvernamentale, precum şi toate societăţile şi întreprinderile (publice şi de stat) care produc diverse bunuri, fie ele de natură publică, fie privată.

Analiza sectorului public poate şi trebuie să pornească de la următorele două elemente caracteristice: dimensiune şi intensitate.

Dimensiunea sectorului public exprimă ponderea, în economie, a resurselor produse şi alocate prin intermediul mecanismelor specifice statului. Într-un sens mai larg, dimensiunea sectorului public echivalează cu mărimea guvernului în economie. Aceasta variază în timp şi de la ţară la ţară, cu implicaţii specifice asupra procesului de dezvoltare economică.

Desi in prezent,sectorul public cunoaste o dimensiune mai restransa in forma acceptarii sale economice de regasire a proprietatii publice,prezenta sa in viata economica este o permanenta si chiar cunoaste o extindere de forme prin reglementarile care vizeaza piata in general,agentii economici si bunurile private,in special.

Economiile dezvoltate de astăzi sunt, pe de o parte, produsul mecanismelor pieţei şi, pe de altă parte, prelungirea funcţiilor pe care statul, de-a lungul timpului, le-a revendicat în ceea ce priveşte acţiunea politică în societate. De altfel, baza funcţională a acestor economii este asigurată, în general, de principiile care guvernează manifestarea procesului de piaţă, iar organismele statului îndeplinesc un rol complementar, de a suplini şi de a susţine mecanismele pieţei.

Conturile nationale au constituit un obiectiv prioritar al sisitemului statistic implementat in tara noastra incepand cu anul 1990.Primele estimari s-au bazat pe Sistemul European de Conturi Economice Integrate (SEC) versiunea 1979.O data cu dezvoltarea economica s-au accentuat si procuparile pt imbunatatirea metodologiaei de calcul a indicatorilor macroeconomici,preocupari care au reunit experti ai ONU,FMI,Banca Mondiala,OECD, EUROSTAT.Rezultatele s-au concretizat in elaborarea unui nou Sistem al Conturilor Nationale , cunoscut sub denumirea de SCN 93,iar Uniunea Europeana a elaborate in 1995 o versiune a acestuia si anume Sistemul European de Conturi,cunoscut sub denumirea de SEC 95.Una din cerintele de baza la alinierea la aquis-ul comunitar o reprezinta implementarea noii metodologii SEC 95 in procesul de elaborarea a conturilor nationale in tara noastra.

Rezultatele activităţii la nivel macroeconomic, concretizate în bunuri materiale şi servicii, reflectă nivelul, structura, dinamica şi performanţele economiei. Aceste rezultate se reflectă cifric în indicatori statistici care stau la baza cunoaşterii vieţii economice.

SCN este un ansamblu de conturi şi tabele în care sunt sintetizate rezultatele macroeconomice. Acest sistem de evidenţă şi măsurare a rezultatelor macroeconomice s-a conturat în anii '40 în ţările dezvoltate cu economie de piaţă şi a fost adoptat oficial în 1969 de către Comisia de Statistică a ONU. Este folosit în prezent de către majoritatea ţărilor lumii, de către organismele ONU şi alte organizaţii internaţionale.

Pornind de la multitudinea fluxurilor din economie, SCN le sintetizează într-un număr restrâns de variabile şi oferă tabloul general al rezultatelor macroeconomice pe baza cărora se pot măsura evoluţia economiei, potenţialul de consum şi de investiţii şi se pot fundamenta deciziile organismelor guvernamentale.

Baza teoretică a SCN este teoria factorilor de producţie conform căreia factorii de producţie sunt recompensaţi după aportul lor la activitatea economică. Agregarea veniturilor tuturor factorilor de producţie dă măsura rezultatelor macroeconomice.