Extinderea UE

La 25 martie 1957, conducătorii a şase ţări care încă se vindecau după ravagiile războiului s-au întâlnit la Roma pentru semnarea oficială a tratatelor care mai târziu au dat naştere la ceea ce numim astăzi Uniunea Europeană. Acesta a fost un pas fără precedent, care a necesitat mult curaj şi putere vizionară: ţări care se luptau de secole au convenit să ia împreună decizii privind aspecte esenţiale ale viitorului lor comun. Acestea au căzut de asemenea de acord să îşi transfere puterea la un nou nivel, către ceea ce azi numim simplu Uniunea Europeană. UE constituie un succes istoric. A adus cea mai lungă perioadă de pace şi un nivel de prosperitate neegalat pentru popoarele sale. Ceea ce a început ca un club de 6 ţări este acum patria a 27 de state cu un populaţie de aproape 500 de milioane de oameni.

Integrarea de noi membri a făcut parte din planul iniţial. Fondatorii Uniunii au avut destulă încredere în ideea lor pentru a lăsa uşa deschisă pentru aderarea altor ţări europene. Sprijinul acordat ţărilor cu vocaţie de a deveni membri a fost răspunsul UE la schimbările din peisajul politic european din ultimele cinci decenii, promovând creşterea economică şi solidaritatea şi consolidând forţele democratice din ţările ieşite din dictatura.

Uniunea Europeană a adus avantaje uriaşe tuturor europenilor – stabilitate, prosperitate, democraţie, drepturile omului, libertăţi fundamentale şi statul de drept. Acestea nu sunt doar nişte principii abstracte. Ele au transformat calitatea vieţii pentru milioane de oameni. Beneficiile pieţii comune pentru consumatorii din UE sunt evidente: creşterea economică şi crearea locurilor de muncă, produse mai sigure, preţuri mai mici şi o posibilitate mai mare de alegere în sectoare cruciale precum telecomunicaţiile, serviciile bancare şi călătoriile aeriene, pentru a

numi numai câteva dintre acestea.

Dar UE nu se rezumă doar la bogăţie şi standarde îmbunătăţite de trai. UE este o comunitate a valorilor. Suntem o familie de ţări europene democratice hotărâte să colaborăm pentru menţinerea păcii şi a libertăţii, a prosperităţii şi a dreptăţii sociale. Şi ne apărăm aceste valori. Încercăm să promovăm cooperarea între popoarele Europei, respectând şi conservând totodată diversitatea care ne defineşte.

Countries

Potential Extinderi succesive

Organizaţia creată în 1957, care este acum cunoscută drept Uniunea Europeană, avea iniţial şase membri: Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg

şi Ţările de Jos.

În 1973, Danemarca, Irlanda şi Regatul Unit au devenit state membre. Grecia a aderat în 1981, iar Spania şi Portugalia au urmat-o în 1986. Austria, Finlanda şi Suedia li s-au alăturat în 1995.

În 2004, în cadrul celei mai mari extinderi cunoscute de UE, Ciprul, Republica

Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia şi Slovenia au devenit state membre.

În ianuarie 2007, au aderat Bulgaria şi România, aducând numărul membrilor

UE la 27.

Candidate Countries

Condiţiile pentru aderarea la UE au fost formulate cu din ce în ce mai multă exactitate

de-a lungul evoluţiei sale, pentru a oferi atât claritate propriilor cetăţeni, cât şi îndrumare ţărilor care doreau să adere.

Articolul 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană stipulează că orice ţară europeană poate solicita să devină membru dacă respectă principiile libertăţii, ale democraţiei, dacă respectă drepturile omului şi libertăţile fundamentale, precum şi statul de drept.

O ţară poate deveni membră doar dacă îndeplineşte toate criteriile de aderare, astfel cum au fost definite de Consiliul European de la Copenhaga din 1993 şi consolidate în 1995. Aceste criterii sunt:

1. Politice: instituţii stabile care garantează democraţia, statul de drept, drepturile omului şi respectarea şi protecţia minorităţilor.

2. Economice: o economie de piaţă funcţională şi capacitatea de a face faţă concurenţei şi forţelor pieţei în cadrul UE.

3. Capacitatea de a-şi asuma obligaţiile de membru şi, în special, de a adera la obiectivele uniunii politice, economice şi monetare.

4. Adoptarea întregului corp legislativ european şi punerea eficientă în aplicare a acestuia prin structuri administrative şi juridice corespunzătoare.

În plus, UE trebuie să poată integra noi state membre, în consecinţă îşi rezervă dreptul de a decide când este pregătită să le primească.

Câteva ţări europene sunt în curs de a-şi transforma perspectiva europeană în calitatea de membru UE. Croaţia, Turcia şi Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei sunt în prezent ţări candidate; UE a început deja negocierile cu Croaţia şi Turcia în vederea

aderării. Celelalte ţări din Balcanii de Vest – Albania, Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru şi Serbia (inclusiv Kosovo, în baza Rezoluţiei 1244 a Consiliului de

Securitate al Naţiunilor Unite) – fac, de asemenea, eforturi pentru a îndeplin condiţiile necesare pentru următoarea etapă. Viteza cu care avansează fiecare ţară depinde exclusiv de propriul progres catre obiectivele noastre comune.