Factorii Creșterii Economice

Creşterea economică este un process complex care vizează sistemul economic în ansamblul său şi în dinamica sa. Economistul american S. Kuznets concepe creşterea economică ca o sporire a capacităţii bazată pe tehnologii de vârf şi pe adaptări instituţionale şi ideologice. În opinia lui H.W.Arndt, creşterea economică este o sporire a venitului naţional pe total sau pe locuitor.

Creşterea economică în concepţia economistului francez Fr. Perroux înseamnă sporirea dimensiunilor economiei naţionale exprimată în totalul bunurilor şi serviciilor obţinute în decursul unei perioade de timp inclusiv ale amortismentului. Daca sporul cantitativ se obţine pe termen scurt acesta constituie o expansiune, daca se obţine pe termen lung atunci constituie o creştere economică.

Procesul de creşterea economică este afectat în mod direct sau indirect de rezultatele macroeconomice manifestate de totalitatea factorilor ce intervin în funcţionarea economiei naţionale afectat în mod direct sau indirect de rezultatele macroeconomice manifestate de totalitatea factorilor ce intervin în funcţionarea economiei naţionale. Aceşti factori trebuie explicaţi într-o viziune globală deoarece influenţele lor sunt extreme de complexe, conjugate şi contradictorii şi, de aceea sunt dificil de departajat. O astfel de împrejurare nu exclude o anumită ierarhizare a influenţei lor asupra procesului creşterii economice, unii dintre ei având o acţiune directă şi caracter prioritar şi decisiv, alţii mediate de primii.

În cazul factorilor cu influenţă nemijlocită, decisivă, asupra creşterii economice se înscriu factorii de producţie: factorul uman (resursele de muncă), factorul material(resursele naturale şi echipamentele de protecţie acumulate) şi factorul informaţional tehnologic.

Complexitatea internă a sistemului economic naţional şi situarea sa într-un ambient socio-economico-ecologic generează influenţe complementare factorilor de producţie, considerate factorilor cu acţiune mediată. În principal, în această categorie se includ: rata investiţiilor, cheltuieli de cercetare-dezvoltare, politica financiară, monetară, bugetară şi fiscală a statului, capacitatea de absorbţie a pieţei interne, schimburile internaţionale, politica ecologică etc.

Factorii creşterii economice au un mod specific de acţiune în raport cu importanţa lor prioritară şi de caracterul acţiunii lor şi anume direct sau mediat. Fiecare factor al creşterii economice se abordează sub aspect tridimensional: cantitativ, calitativ şi structural.

Dimensiunea cantitativă se referă la volumul global al resursei corespunzătoare fiecărui factor. Aportul specific acestei dimensiuni a factorilor la creşterea economică este de natură pur extensivă şi se produce prin mobilizarea şi utilizarea, de la o perioada la altă a unui volum sporit de resurse, presupunând constant randamentul lor.

Dimensiunea calitativă se referă la randamentul utilizării resurselor. Aportul acestei dimensiuni a factorilor la creşterea economică este de natură pur intensivă şi rezultă prin ridicarea de la o perioadă la alta a nivelului randamentelor respective subsumate sporirii eficienţei economice generale a activităţii productive.

Dimensiunea structurală ponderează contribuţiile de ordin cantitativ şi calitativ în funcţie de proporţiile în care se combină diferitele categorii de resurse şi în care acestea se repartizează pe destinaţii de utilizare(ramuri economice, grupe de produse din cadrul acestora). Drept urmare, aportul dimensiunilor cantitative si calitative ale factorilor creşterii economice depinde de intensitatea acţiuni acestora, dar şi de modificarea ponderii lor în structura sistemului economic naţional. Influenţele structurale pot fi în raport cu rezultatele cresterii economice favorabile sau nefavorabile.

În cazul unui anumit factor există o interacţiune compensatoare între latura cantitativă şi cea calitativă, mediate de latura structurală. Deficitul cantitativ al unui factor poate fi compensat printr-o îmbunătatire a eficienţei utilizării lui.

a).Factorul uman intervine în procesul creşterii economice prin sporirea volumului prestate la scară macroeconomică, precum şi a calităţii acestui factor, exprimată sintetic prin productivitatea muncii.