Japonia - o putere nu regională, ci internațională

Evolutia relatiei intre America si Japonia este astfel o dimensiune esentialapentru viitorul geopolitic al Chinei. De la sfarsitul razboiului civil din China,in 1949 , politica Americii in Orientul Indepertat s-a bazat pe Japonia. La inceput, doar amplasament pentru trupele americane de ocupatie,Japonia a devenit baza pentru prezenta politica si militara a Americii in regiunea Asia-Pacific si aliatul mondial de importanta centrala a Americii,deocamdata, protectorat din punctul de vedere al securitatii.Dar ridicarea Chineinaste intrebarea daca – si in ce scop- stransa relatie americano-japoneza poate rezista in contextul regional in curs de schimbare. Rolul Japoniei intro alianta anti-China ar fi clar ; dar care ar fi rolul Japoniei daca ridicarea Chinei ar ajusta intrun anumit sens sau chiar ar reduce primatul Americii in regiune ?

Ca si China,Japonia este un stat natiune cu un adanc inradacinat sentiment al cracterului sau unic si al statutului sau special. Istoria sa insulara, chiar si mitologia sa imperiala au predispus poporul japonez , foarte muncitor si disciplinat , sa se considere inzestrat cu un mod de viata distinct si superior , pe care la inceput Japonia l-a aparat printro splendida izolare si apoi , cand in secolul al XIX-lea lumea imitand imperiile europene , prin stradania de a-si crea unul propriu in Asia Continentala. Apoi infrangerea dezastruoasa in al doilea Razboi Mondial a facut ca poporul japonez sa se concentreze asupra scopului unidimensional de refacere economica , dar le-a creat si o nesiguranta in legatura cu misiunea mai vasta a tarii lor.

Abia acum 10 ani,previziunile asupra inevitabilei si iminentei aparitii a Jponiei ca « super-stat » al lumii-gata nu numai sa detroneze America , ci sa impuna un fel de Pax Nipponica – erau o veritabila mica industrie printer comentatorii si politicienii americani. Japonezii insisi au devenit curand imitatori zelosi , o serie de best-seller-uri expunand teza ca Japonia era destinata sa invinga in rivalitatea sa cu America din odmeniul tehnologiilor de varf si ca Japonia va deveni curand centrul unui ‘imperiu informational’ in vreme ce America ar fi alunecat intrun asa-zis declin din cauza oboselii istorice si a automultumirii sociale.

Aceste analize facile ascundeau gradul in care Japonia era si ramane , o tara vulnerabila. Ea este vulnerabila la cele mai mici dezordini din ordonatul flux mondial de resurse si comert , ca sa nu mai vorbim de stabilitatea mondiala in general si este asltata de slabiciuni interne care ies la iveala – demografice , sociale , politice. Japonia este in acelasi timp bogata , dinamica si puternica economic , dar este izolata pe plan regional si limitata sub aspect politic prin dependenta securitatii sale de un aliat puternic care intamplator este principalul aparator al stabilitatii mondiale (de care Japonia depinde atat de mult) , dar si principalul rival economic al Japoniei.

Este putin probabil ca actuala pozitie a Japoniei-pe de o parte centrala de forta economica , respectata in toata lumea , pe de alta parte , o prelungire geopolitica a puterii americane. Va ramane acceptabila in ochii noilor generatii de japonezi , care nu mai sunt traumatizati si rusinati de experienta celui de-al doliea Razboi Mondial. Din motive istorice si din respect de sine , Japoinia nu este complet satisfacuta de status-qou-ul mondial , desi intr-un fel mai atenuat decat China. Oarecum justificat , ea crede ca are dreptul la constiinta ca dependenta de America si in ce priveste securitatea , utila pe plan regonal inhiba aceasta recunoastere.

Mai mult , puterea crescanda a Chinei in Asia continentala , ca si perspectiva ca influenta ei sa se intinda spre regiuni maritine de importanta economica pentru Japonia ii sporesc sentimentul de ambiguitate privind viitorul sau geopolitic.

Unii japonezi ar putea crede ca aparitia unei Chine mai puternice are efectul avantajos de a mari importanta Japoniei pentru S.U.A , de vreme ce suprematia regionala detinuta de America este redusa astfel. Pe de alta parte , pentru multi japonezi , Chinaeste rivalul traditional , un fost dusman si o posibila amenintare pentru stabilitatea regiunii. Aceasta face ca legatura de securitate cu America sa fie mai important aca niciodata chiard aca face sa creasca resentimentul japoneilor mai nationalisti fata de obositoarele canstrangeri ale independentei politice si militare a Japoniei.

Germania , prin participarea sa activa la U.E si N.A.T.O , nu mai este privita ca o amenintare de catre acei vecini care in trecut au fost victime ale agresiunii ei , ci este privita ca un partener economic si politic dorit. . Unii chiar saluta posibila aparitie a unui Mitteleurope conusa de Germania , perceputa ca o benigna putere regionala. Ceea ce este departe de cazul Japoniei ce vecinii sai din Asia , care nutresc o animozitae latenta fata de Japoinia din cauza celui de-al doliea Razboi Mondial. Un factor care a contribuit la resentimentul vecinilor a fost marireacursului yenului , care nu numai ca a generat grave nemultumire , dar a si ingreunat reconcilierea cu Malaesia , Indonezia , Filipinele , si chiar cu China , ale caror datorii pe termen lung fata de Japonia , 30% sunt in yeni.

Se stie ca exista in Japonia o puternica atractie culturala spre China , poate amestecata cu un sentiment de vinovatie , dar atractia este ambigua din punct de vedere politic , intrucat nici una dintre parti nu este pregatita sa accepte conducerea regiunii de catre cealalta.