Paralelă privind Acordarea Pensiei de Invaliditate în Irlanda și România

Dacă aruncăm o privire de ansamblu asupra legilor pe baza cărora acordă pensia de invaliditate în cele două ţări, vom observa că există o serie de diferenţe, dar şi mici asemănări. În continuare vom face o mică prezentare/paralelă a acelor detalii pe care le-am considerat ca fiind mai importante.

Prima diferenţă care reiese este că la irlandezi nu contează în ce condiţii s-a pierdut capacitatea de muncă, pe când la români în cazul în care accidentul se petrece la locul de muncă se beneficiază automat de pensie de invaliditate. Altfel trebuie îndeplinit un stagiu de cotizare minim in funcţie de vârstă. Dacă acest stagiu nu este îndeplinit, dar asiguratul posedă o capacitate parţială de muncă, acesta trebuie sa lucreze până îşi îndeplineşte stagiul redus. La irlandezi există un stagiu de cotizare minim de 5 ani(indiferent de vârsta asiguratului) şi este necesar ca anul anterior celui în care se face cererea să aibă 48 de contribuţii.

Mai mult decât atât, pensia de invaliditate acordata irlandezilor este în cuantum fix, prezentată in tabel, in timp ce la noi se calculează in funcţie de salariu, perioada de cotizare şi de valoarea punctului de pensie. Totuşi cea mai mare dintre pensiile de invaliditate este mai mică decât salariul minim pe economie din Irlanda şi anume: 346 euro/săptămână.

În România apar şi anumite categorii de persoane care beneficiază direct de pensie chiar dacă nu au lucrat: ucenicii; iar mutilaţii din revoluţia din 1989 doar dacă au fost cuprinşi într-un sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii invalidităţii din această cauză.

La noi, plata pensiei se face lunar, pe când la irlandezi se face săptămânal, dar, în mod normal, persoana în cauză trebuie să primească alocaţie de boală timp de cel puţin 12 luni înainte să poată cere pensie de invaliditate. Este posibil sa primească pensie de invaliditate după o perioada mai scurtă de 12 luni dacă este puţin probabil să-şi recapete capacitatea de muncă.

O altă diferenţă este că, in timp ce la noi, când se ajunge la vârsta standard de pensionare, beneficiarul poate alege tipul de pensie dorit, pe când, în Irlanda, la vârsta de 65 de ani primeşte o pensie de stat de tranziţie, urmând ca de la 66 de ani să se beneficieze de pensia de stat normală (ceea ce la noi s-ar numi pensie pentru limită de vârstă).

În raport cu gradul de reducere a capacitaţii de muncă, în România invaliditatea este de 3 tipuri, pe când la irlandezi nu există o diferenţiere. Pe lângă toate aceste diferenţe există şi un punct comun: în ambele ţări, este necesară expertiza medicală atât pentru constatarea incapacităţii în primă fază cât si reevaluării ulterioare. Constatarea, la irlandezi, se face dacă pierderea capacitaţii de munca s-a făcut cu cel puţin 12 luni înainte de înaintarea cererii si va continua minim 12 luni sau pierderea capacitaţii este definitivă sau persoana în cauză are cel puţin 60 de ani.

La noi, o condiţie destul de importantă pentru a primi în continuare pensia este să se urmeze programele recuperatorii întocmite de medicul expert în vederea reintegrării socioprofesionale. În Irlanda, există dreptul de a face muncă de reabilitare cu acordul „Department of Social and Family Affairs”. De unde reiese că la noi există obligaţia de a te face bine, pe când la ei există dreptul de a încerca recuperarea.

Potrivit legii din ţara noastră, se acordă suplimentar o indemnizaţie pentru însoţitor care se păstrează pe durata în care este încadrat cu gradul I de invaliditate chiar dacă la împlinirea vârstei standard de pensionare se optează pentru pensia de limita de vârsta in defavoarea celei de invaliditate, în timp ce în legea irlandeză nu este stipulat acest lucru.

Ţinând cont de faptul că cuantumul săptămânal al pensiei de invaliditate din Irlanda este mai mare decât salariul mediu lunar al României şi că nu contează stagiul de cotizare sau salariul anterior pierderii capacitaţii de muncă, părerea noastră este că contribuabilii irlandezi sunt mai bine protejaţi de stat decât cei români. Poate ca unicul nostru avantaj este că în cazul în care se produce un accident la locul de muncă sau ucenicie care determină invaliditatea se acordă automat pensie. Totuşi, contribuabilii care îşi pierd capacitatea de muncă in altă parte decât la locul de muncă sunt foarte dezavantajaţi întrucât trebuie să satisfacă un stagiu minim de cotizare, care, de cele mai multe ori este mai mare decât cei 5 ani ai irlandezilor.

Recomandarea noastră este ca legea din România să acorde pensie de invaliditate ţinând cont de medicaţia necesară şi de costul tratamentului de recuperare necesare reintegrării socioprofesionale a persoanei respective.

Pensia de invaliditate în România:

Art. 53. - (1) Au dreptul la pensie de invaliditate asiguraţii care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza:

a) accidentelor de muncă, conform legii;

b) bolilor profesionale şi tuberculozei;

c) bolilor obişnuite şi accidentelor care nu au legătură cu munca.

(2) Beneficiază de pensie de invaliditate, în condiţiile prevăzute la alin. (1), şi asiguraţii care satisfac obligaţii militare prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. c).

(3) Au dreptul la pensie de invaliditate, în condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. a), şi elevii, ucenicii şi studenţii care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă datorită accidentelor sau bolilor profesionale survenite în timpul şi din cauza practicii profesionale.