Recenzie - How to Improve the Developmental Impact of Foreign Direct Investment

Guvernele ţărilor din lumea a treia trebuie să îmbunătăţească efectul de devzoltare al ISD-urilor, astfel încât să nu se rezume doar la atragerea în număr cât mai mare a acestora, ci să aducă noi tehnologii, noi lucuri de muncă şi venituri, să uşureze integrarea pe piaţă mondială etc.

“World Investment Report 2003” din cadrul publicaţiilor UNCTAD pe tema politicilor de dezvoltare ale Investiţiilor Străine Directe, vorbeşte depre opt probleme cheie: definirea investiţiei, comportamentul naţional faţă de investitorii străini, naţionalizarea şi exproprierea, mecanismul de reglementare a conflictelor, cerinţele în ceea ce priveşte performanţa, încurajarea ISD-urilor, transferul de tehnologie şi politica de concurenţă. O publicaţie referitoare la impactul cerinţelor de performanţă prezintă un studiu făcut pe Chile, India, Malaysia şi Africa de Sud.

Acordul Măsurilor Investiţionale legate de Comerţ (TRIM) din cadrul OMC interzice cumpărării sau folosirii unor mărfuri de origine indigenă (condiţia conţinutului local); achiziţiile din import ale noii firme să reprezinte un anumit procent din exporturile sale de produse locale (condiţia realizării balanţei comerciale a întreprinderii), restricţiile la import în limita unei sume raportate la cantitatea sau valoarea produselor exportate (restricţii pe motive de balanţă comercială), restricţionarea accesului la valuta liber convertibilă, fiind fixate anumite limite pentru întreprinderea respectivă, cerinţa de a specifică un anumit volum de export de produse naţionale, ca o condiţie a realizării investiţiei. Diferite ţări şi-au dat mâna renunţând la cerinţele de performanţă legate de participarea la capitalul local, angajări, exporturi şi transferul de tehnologie în contextul tratatelor de investiţii bilaterale şi al acordurilor de liber schimb. Conform rezultatelor unui studiu efectuat de Masa Rotundă a Industriaşilor Europeni (2000), cerinţele de performanţă au devenit mai puţin restrictive faţă de anii 1990, în aproape toate ţările în curs de dezvoltare.

Concentrarea pe cerinţele de performanţă este adecvată şi pentru demascarea ipocriziei multor oponenţi, dar şi susţinători. Generalizările negarantate sunt comune ambelor părţi ale dezbaterii.

Oponenţii cerinţelor în ceea ce priveşte performanţa, inclusiv reprezentanţi ai afacerilor şi negociatori de comerţ din ţările dezvoltate, susţin că acceptarea unei discipline mai stricte este favorabilă ţărilor în curs de dezvoltare, dar acesta este un aspect mărunt, pentru ca ţările în curs de dezvoltare nu atrag ISD-uri doar astfel.

Rezultatul mai multor studii referitoare la efectele tratatelor bilaterale de investiţii (BIT) asupra investiţiilor străine în ţările gazdă pot fi însumate astfel:”Decidenţii politici sunt sfătuiţi să nu îşi pună speranţele în BIT ca fiind un stimul major asupra fluxurilor de ISD”.

Analiza acestor autori nu susţine afirmaţia că cerinţele în ceea ce priveşte performanţa descurajează ISD în cadrul a 28 de ţări în curs de dezvoltare - acestea nu vor beneficia de investiţii străine, chiar dacă mai puţine cerinţe de performanţă ar duce la mai multe ISD-uri.

De altfel, mulţi susţinători ai cerinţelor de performanţă cred ca impactul asupra dezvoltării poatre fi indus prin aplicarea investiţiilor străine de calitate.

UNCTAD se concentrează pe cerinţele de performanţă care nu sunt interzise de Acordul TRIM. Revizuirea experienţelor în ceea ce priveşte ţările în curs de dezvoltare dezvăluie o imagine multilaterală şi sfidează uşor generalizările acestei categorii de cerinţe. Anumite tipuri de cerinţe în ceea ce peiveste performanţa sunt mai folositoare, sau mai puţin costisitoare, decât altele. De exemplu, experienţa cu cerinţele de export şi cele de training local pare să fie mai bună decât cea cu cerinţele de proprietate locală şi cele referitoare la transferul de tehnologie. Dar chiar şi pentru cerinţele de performanţă particulare, eficacitatea pare să fie specifică contextual. De exemplu, este probabil ca acest calcul cost-beneficiu să aibă rezultate diferite într-o ţara ca India, caracterizată de pieţele locale imense şi o putere de negociere considerabilă vis-a-vis de investitorii străini, şi în ţări în curs de dezvoltare mai mici.

În orice caz, a evalua dacă cerinţele de performanţă au contribuit la atingerea obiectivelor stipulate este extrem de dificil. Şi asta din mai multe motive. Trade-off-urile pot preveni o hotărâre definitorie. Cerinţele de proprietate locală pot spori difuziunea transferului de tehnologie şi şansele de educaţie locală, dar au şanse mari să vină la costuri mai mici. Mai mult decât atât, cele mai multe cerinţe de performanţă care încă mai sunt folosite, tind să devină mai mult voluntare decât obligatorii, în sensul că reprezintă o condiţie pentru primirea stimulentelor ISD, cum ar fi taxele de concesiune. Câteva cerinţe tind să corecteze efectele secundare nedorite ale altor intervenţii guvernamentale. Toate acestea fac să pară imposibilă izolarea impactului cerinţelor de performanţă de cantitatea şi calitatea ISD.

Dovada referitoare la cerinţele de export prezentate de UNCTAD exemplifică clar această problemă. Cum poate fi interpretată concluzia că întreprinderile multinaţionale au contribuit mai mult decât proporţional la câştigurile din export ale unei ţări dacă, aşa cum a fost de multe ori cazul, politicile de substituire a importurilor au dus la o părtinire anti-export, pe care guvernul a încercat să o compenseze oferind stimulente pentru export, cum ar fi costuri mai mici, sau alte dezavantaje în combinaţie cu angajamentul multinaţionalelor de a atinge anumite obiective în ceea ce priveşte exportul? Răspunsul depinde de rezultatul aşteptat. Atribuind înclinaţiile mai mari spre exporturi ale mutinationalelor cu legătura dintre cerinţele de export şi stimulentele ISD se ignoră faptul că prima şi cea mai bună soluţie ar fi fost abordarea rădăcinilor părtinirilor anti-export, şi apoi îmbunătăţirea competitivităţii internaţionale a companiilor locale şi străine. Dar chiar şi în condiţiile celei de-a două cea mai bună soluţie, eficacitatea cerinţelor de export este deschisă întrebărilor în măsura în care stimulentele pentru export necondiţionate ar fi putut provoca fluxuri mai mari de investiţii străine şi o cantitate mai mare de exporturi ale multinaţionalelor. Mai mult decât atât, cerinţele pentru export aplicate de o ţara mare ca o condiţie la accesul pe piaţa locală ar putea distrage ISD-urile orientate către export de la accesul în ţări gazdă mai mici, care sunt mai competitive pe pieţele mondiale, dar au o puttere mai mică de negociere.