Controlul Financiar

Notiunea de control este utilizata in toate domeniile vietii social-economice si ea semnifica,intr-o acceptiune larga,analiza permanenta sau periodica a unei activitati,a unei situatii etc.,pentru a urmari mersul ei si a lua masuri de imbunatatire.

Etimologia cuvantului “control” deriva din sintagma “contra rolus”,care inseamna activitatea de comparare,verificarea unui act original cu duplicatul,incredintata in acest sens unei alte persoane.

Controlul este deci o activitate,care prin constatarile facute inainte,in timpul dau dupa executarea unei operatiuni,ofera date si informatii despre aceasta cu scopul final de prevenire a unor abateri si deficiente, precum si de corectie a acestora si de stabilire a raspunderii, daca este cazul.

In sfera dreptului finantelor publice,notiunea de control financiar cuprinde normele juridice ce reglementeaza raporturile juridice de drept financiar ce se stabilesc in legatura cu controlul modului de formare,administrare si intrebuintare a resurselor financiare publice si prin care se urmareste corectitudinea actelor si operatiunilor efectuate si respectarea legislatiei si a altor reguli prestabilite.

In literatura juridica au fost formulate diferite definitii ale controlului financiar.

Astfel,intr-o prima opinie:”Controlul financiar este o activitate de verificare a respectarii si aplicarii conforme a dreptului financiar,desfasurata cu finalitatea restabilirii legalitatii,formarii si intrebuintarii fondurilor banesti de interes public si implicit cu finalitatea stabilirii raspunderii judiciare si aplicarii cerintelor legale in cazurile de incalcare a normelor dreptului financiar”.

O alta definitie considera controlul financiar”ca o componenta a controlului economic , ce are ca obiectiv cunoasterea de catre stat a modului cum sunt administrate mijloacele materiale si financiare de catre societatile comerciale publice,modul de realizare si cheltuire a banului public,asigurarea echilibrului financiar,realizarea eficientei economico-financiare,dezvoltarea economiei nationale,infaptuirea progresului social.”

In opinia autorului Dan Drosu Saguna,controlul financiar public este o parte componenta a controlului financiar,privind activitatea de verificare a modului in care se formeaza si se utilizeaza fondurile financiare publice,precum si a modului in care este administrat patrimoniul public,in scopul asigurarii unei bune gestiuni financiare cu finalitatea restabilirii legalitatii in situatiile de incalcare a normelor juridice.

Controlul financiar reprezinta si o componenta importanta a activitatii de conducere si pentru ca rolul controlului financiar nu se limiteaza doar la constatarea unor eventuale erori sau abuzuri,el manifestandu-se si ca un instrument de indrumare,orientale si corectare a actiunilor diverselor organe si structuri de conducere si de control.

Controlul financiar este insa cu atat mai necesar cu cat economia financiara a statului,in care nu doar nevoile si cheltuielile sunt publice ci si veniturile se realizeaza pe seama efortului tuturor cetatenilor,acestia sunt indreptatiti sa cunoasca modul in care sunt folositi banii publici,chiar daca acesti bani sunt prelevati de la contribuabili prin masuri de autoritate.

Controlul financiar este practicat in toate societatile,in toate statele moderne,dar necesitatea lui este mai evidenta in statele aflate in tranzitie,cum este si Romania,in care exista o tentatie sporita de atrage foloase de pe urma statului si chiar de a frauda patrimoniul public.Necesitatea controlului este evidenta atat in vremuri de normalitatea,dar mai ales in vremuri de criza.De altfel multe crize cunoscute in istoria finantelor publice se datoreaza dezordinii,lipsei de control sau controlului rau organizat.

Pe de alta parte este de remarcat faptul ca reformele economice ori alte evenimente exceptionale cer statelor moderne cu tendinte de amplificare a rolului lor sume de bani tot mai mari,pe care nu le pot procura numai prin mijloace ordinare(impozitele,taxele si contributiile cetatenilor),astfel ca statele sunt nevoite sa recurga la imprumuturi inclusiv la imprumuturi staine. Ori,pentru ca institutiile sau cetatenii staini sa acorde sprijinul lor,sub forma de credite,acestia le vor conditiona si de cunoasterea starii finantelor publice,de modul in care este organizat si realizat controlul acestora daca acesta asigura suficienta incredere,daca sumele imprumutate sunt destinate acoperirii unor nevoi reale si vor fi folosite conform destinatiei,pentru punerea in valoare a bunurilor nationale,sporirea productiei si a veniturilor statului imprumutat,spre a fi pe deplin asigurati de rambursarea in conditiile convenite a creditelor acordate.

La randul lor agentii economici,care reprezinta o parte cu insemnata pondere intre contribuabili,atat in privinta numarului lor cat si a sumelor cu care contribuie la bugetele publice,sunt interesati sa cunoasca conditiile economice si financiare in raport cu cerintele pietei in care isi desfasoara activitatea,sa cunoasca situatia patrimoniului propriu,capaciateta societatilor de a genera profit sau pierderi,starea de solventa sau de faliment a societatii lor ori a celor cu care intra in relatii contractuale etc.

De aceea paralel cu activitatea in continua dezvoltare a statului,dar si a mijloacelor de fraudare,trebuie sa se dezvolte si activitatile de control in toate formele de manifestare a cestuia si tinand seama de realitatile,de nevoile si ne moravurile societatii:

Complexitatea activitatii financiare a statului unita cu importanta ei necontestata in statele moderne,a condus la instituirea unor multiple forme de control.Economia financiara a statului este supusa astazi controlului politic(parlamentar),controlului de specialitate(administrativ,economic si financiar)si controlului jurisdictional.