Moneda cu valoare intrinsecă versus moneda fiduciară

Conceptul de moneda

Din punct de vedere etimologic, cuvantul ”moneda” provine din latinescul ”moneta”, participiul trecut feminin al verbului ”moneo”, care inseamna a prevesti , a avertiza. Conform legendei, prima monetarie romana a functionat o vreme in templul de pe Capitoliul din Roma dedicat zeitei Juno sau Juona(sotia lui Jupiter),care era numita in scrierile vremii si Juno-Moneta, plecand de la capacitatile atribuite, de a prezice evenimentele. Aici se pare au fost batute piese de metal pentru a celebra victoria Romei asupra regelui Egiptului in anul 275 î.Hr.

Daca in limba romana in prezent intalnim, aparent contradictoriu termenii “moneda, monetar si monetarie”, explicatia consta in origine alor diferita: cuvantul “moneda” provine din limba greaca veche, iar “monetar si monetarie” din limba latina. Desi in trecut s-a folosit (si) termenul latin de moneda(din care deriva monetar si monetarie), Academia Romana a recomandat folosirea termenului de “moneda”. Dupa unele opinii, termenul de “ban” provine de la dinarul banal(batut de banii Sloveniei in perioada 1255-1349) care a circulat mult timp sip e teritoriul Romaniei. Treptat, denumirea a fost extinsa si asupra altor tipuri de dinari, desemnand orice moneda cu o anumita greutate si calitate.

In sens strict, notiunea de “bani” nu se identifica cu cea de moneda, cea dintai fiind pe de o parte mai cuprinzatoare, iar pe de alta parte, mult mai veche; banii reprezentand o denumire generic pentru toate felurile de monede si semen de valoare, in timp ce moneda reprezinta doar un anumit tip de bani.

In acceptiune stricta, restrictive, moneda reprezinta doar o parte a banilor -piesele metalice- indifferent daca au valoare proprie deplina sau nu (aceasta valoare este inferioara valorii nominale). Moneda este o piesa metalica, de o anumita forma, dimensiune, greutate, dintr-un anumit aliaj, cu puritate prestabilita (cu un anumit titlu), cu insemne specific, care circula ca bani intr-un areal dat, pe baza unui accord de vointa sau impus, fiind emisa(batuta) de catre o autoritate monetara.

In prezent insa, termenul de “moneda” se foloseste in inteles larg, cuprinzand si biletele de banca, si banii de cont, si astfel notiunile de bani si moneda pot fi considerate ca fiind similare.

Intr-o economie complexa si descentralizata, moneda este instrumental unic al schimbului. Cererea si oferta de bunuri de pe pietele de schimb este mediate de moneda. Nevoia de moneda nu poate fi conceputa intr-o economie a la Robinson, si nici intr-o economie de autosubzistenta; ea apare numai intr-o economie de schimb. Moneda este instrumental schimbului care permite cumpararea imediata a oricaror bunuri, servicii si titluri, fara costuri de negociere, si care conserva valoarea dintre doua schimburi. Ea indeplinesterolul de instrument unic al tranzactiilor, etalon de valoare si mijloc de rezerva si de finantare. Moneda in decursul timpului, si-a schimbat forma; continutul si conceptiile asupra ei au inregistrat evolutii si adaptari ca in putine domenii.

Caracteristicile monedei:

- acceptabilitatea reprezintă caracteristica definitorie;

- stabilitatea presupune menţinerea în timp a puterii de cumpărare, a valorii unităţii monetare, erodată totuşi de inflaţie, de creşterea generalizată a preţurilor;

- raritatea determinată în trecut de insuficienţa materialului din care era confecţionată moneda, iar în present de controlul prin care Banca Naţională asigură cantitatea de monedă disponibilă băncilor, prin politica monetară;

- portabilitatea exprimă uşurinţa transferului cantităţilor de monedă, fie personal, fie electronic;

- durabilitatea asigurată în trecut de cantităţile substanţiale de metal preţios, iar în present virtualizată de către tehnologiile bancare de transfer şi de distribuire;

- divizibilitatea asigurată prin numărul de unităţi monetare ale bacnotelor sau fracţiuni monetare ale divizionarelor şi prin tranşele de monedă transferabile cu instrumente de plată;

- identificarea constă în posibilitatea recunoaşterii rapide şi corecte a valorii suporţilor monetari (bacnote, cecuri, carduri);

- uniformitatea implică ca toţi suporţii monetari să fie similari ca formă, particularităţi definitorii, indifferent de instituţia financiară care îi emite.

Funcţiile monedei

Indiferent de acceptiunea data monedei, moneda-marfa sau moneda-semn, exista o apreciere generala potrivit careia ea indeplineste mai multe funcţii :

A. MONEDA – INSTRUMENT UNIC AL TRANZACTIILOR :

- vânzarea unui bun contra monedă;

- schimbarea monedei obţinute contra altui bun.

B. MONEDA – ETALON AL VALORII : moneda este o unitate de calcul, care permite măsurarea şi evaluarea mărfurilor, bunurilor şi serviciilor eterogene, trecute şi

viitoare prin preţul lor, în moneda specificată (raportul unei cantităţi de monedă la o cantitate de bunuri);

C MONEDA – REZERVĂ A VALORII : moneda trebuie să asigure permanenţa valorilor măsurate. Economisirea (consum amânat) se bazează pe încrederea că valoarea