Analiza comparativă a economiei următoarelor țări - Japonia, SUA, China

Economia Japoniei

Istoria modernă a Japoniei începe cu epoca Meiji (1867-1921), când are loc restaurarea puterii imperiale. Are loc o puternică dezvoltare a economiei, o perioadă de modernizare, depășind rapid structurile feudale. Devine un stat capitalist dezvoltat, care, pe plan extern, promovează o politică expansionistă, ce marchează trecerea la imperialism.

Prima perioada a modernizarii Japoniei poate fi considerata perioada 1870-1905, cand au fost puse bazele unei industrii nationale construite pe fundamentul mestesugurilor traditionale din arhipelag, dar si pe importul din afara, in primul rand de tehnica. In numai 30 de ani Japonia avea deja un sistem de invatamant general, un sistem financiar si bancar evoluat si o industrie care o facea sa fie inclusa in sistemul economic mondial al lumii capitaliste.

O alta etapa a modernizarii este cuprinsa intre 1905 si 1940, cand economia Japoniei creste de 12 ori, inaintand cu o viteza de trei ori mai mare decat economia oricarei altei tari a lumii.Pentru a imprima o asemenea viteza s-au facut eforturi mari, mentinand veniturile populatiei la un nivel foarte scazut. In aceasta perioada, economia nipona a inregistrat un boom care a continuat pana in 1929 cand a intrat in marea criza economica de supraproductie. Japonia a trecut apoi printr-un interval foarte dificil pe plan politic si militar intre anii 1931 si 1937, datorita orientarii sale catre pregatirile de razboi, dar economia a continuat sa se dezvolte. Marfurile japoneze exportate in acest timp pe pietele straine erau inca slabe din punct de vedere calitativ in comparatie cu cele oferite de Occident, intrucat cele mai bune produse ale industriei nipone, nu paraseau tara, fiind folosite in productia de armament, care a evoluat cantitativ si calitativ mult mai repede decat banuiau statele occidentale. Asa se si explica faptul ca, in timpul ultimului razboi mondial, cei care au luat contact cu unitatile de lupta japoneze aveau sa fie surprinsi de calitatea vaselor si cunoscutelor avioane “Zero”, din care Japonia producea annual circa 28 000 de aparate, cifra foarte mare pentru acele vremuri.

Însă aventura militaristă a Japoniei, care a suferit pentru prima dată în lume efectele dezastruoase ale exploziilor atomice la Hiroshima și Nagasaki, a avut ca deznodământ capitularea necondiționată la 2 septembrie 1945. Energiile concentrate spre refacerea întregii țări și dezvoltarea susținută a economiei au permis Japoniei să devină o putere economică de o importanță recunoscută, cu o intensă viață culturală.

Japonia este a doua mare economie a lumii, după SUA, ca mărime a PIB nominal și a treia economie a lumii, după SUA și China, ca mărime a PIB calculat conform parității puterii de cumpărare. Japonia ocupă primul loc în lume în ceea ce priveste productia de otel, industria de constructie a navelor oceanice si a autoturismelor si locul 2 pe glob în ceea ce priveste industria de prelucrare a petrolului.

Japonia este una dintre cele mai populate tari ale lumii. Populatia este de 126,1milioane locuitori, după numărul de locuitori, Japonia ocupă locul 6 în lume, după China, India, Statele Unite ale Americii, Indonezia si Federatia Rusă. Japonia este o tară prin excelentă insulară, situată în nord-vestul Oceanului Pacific, este compusa din 4 mari insule: Honshu, Shikoku, Kyushu si Hokkaido la care se adaugă încă 4000 de insule mai mari sau mai mici. La acestea se mai adaugă arhipelagul Ryukyu cu insula principală Okinawa. In Japonia există 196 de vulcani, dintre care 30 sunt încă în activitate. Cutremurele si vulcanii gata să erupă sunt cele mai mari pericole pentru o tară asa de dezvoltată cum este Japonia, fără indoială statul care a înregistrat cea mai rapidă tranzitie de pe glob de la o putere medievala la una moderna.

Din punct de vedere al ramurilor industriale, cele mai dezvoltate sunt: industria chimică, a cauciucului, a hârtiei, textilă, metalurgia feroasă, industria constuctiilor de masini. Tokyo este un foarte mare port la Oceanul Pacific, care comunică direct cu alt mare port, Yokohama. Functia industrială a megalopolisului este enormă. El concentrează împreună cu Kawasaki si Yokohama aproximativ o treime din productia industrială a tării si reprezintă cel mai mare complex pentru japonezi , cu un trafic ce depăseste 80 milioane tone anual. Tokyo este unit de Kawasaki într-o masă continuă de uzine si constructii urbane, cartiere muncitoresti. Industria manufacturieră include industria feroasă si siderurgică, industria chimică si textilă, industria constructiilor de material rulant si avioane.

Productia agricolă a localitătii include plantatii de orez si alte culturi de grâne, fructe, vegetale si chiar tei. Constructiile de vapoare si bărci si produsele din cauciuc reprezintă principalele industrii ale orasului. Chimicale, masini si trenuri, echipament electronic, textile, zahar rafinat, de asemenea, se produc aici.

67% din Japonia este impadurita, copacii asigura materia prima pentru constructii, si hartie si conbustibil. Lemnul importat este vital pentru nevoile industriale ale Japoniei. Este al doilea mare producator de hartie din lume, si un mare important producator de celuloza din lemn si de cherestea din conifere. Transporturile: foarte dezvoltate, rutiere, legatura dintre cele 4 insule se realizează prin tunele submarine (cel mai mare tunel are 54 km lungime), cele mai dezvoltate companii aeriene din Asia.