Analiza Comparativă a Managementului nord-american și a Celui Japonez

Întreprinderile din Japonia şi Statele Unite se caracterizează prin competitivitatea cea mai ridicată. 47% dintre cele mai bune 1000 de firme din lume sunt japoneze, iar 32% dintre cele mai bune 1000 de firme din lume sunt din S.U.A.

Contextul japonez prezintă unele particularităţi economico-sociale care influienţează managementul la nivelul întreprinderilor. Acestea se referă la relaţiile dintre stat şi întreprinderi, prin organismele guvernamentale , rolul tehnologiei în dezvoltare economică, mişcarea în domeniul calităţii şi funcţionarea societăţii pe bază de morală mai mult decât pe bază de drept.

Sistemul politico-economic din S.U.A. poate fi caracterizat ca un capitalism democratic. Producţia şi distribuţia sunt în cea mai mare parte în proprietate privată. Indivizii dispun de toată libertatea în a se organiza şi a adera la un partid politic. Forma caracteristică a capitalismului în S.U.A. o reprezintă sistemul întreprinderii private, care adesea mai este denumit sistemul întreprinderii libere, economie de piaţă sau sistemul bazat pe profit. Dar, întrucât guvernul este implicat în unele laturi ale economiei, acest sistem poate fi definit mai degrabă ca o economie mixtă. Capitalismul american prezintă cinci caracteristici importante: proprietatea privată, motivaţia pentru profit, piaţa şi concurenţa, natura relaţiilor guvern-afaceri şi libertatea de a alege a consumatorului.

Economia niponă are o structură duală prin faptul că marile grupuri de tip ZAIBATSU , între care sunt cunoscute grupurile Mitsui, Mitsubishi, Sumitato, Fuji, Sonwa, Dai Schi Kongya, coexistă alături de întreprinderile mici şi mijlocii care deţin o pondere de aproximativ 98% din totalul întreprinderilor japoneze.

Managementul întreprinderilor din S.U.A. fiind unul dintre cele mai copiate din lume, atât datorită performanţelor acestor întreprinderi, dar mai ales ca urmare a faptului că în contextul S.U.A. au fost realizate cele mai numeroase cercetări, s-au pus în aplicare cele mai multe şi variate sisteme, metode şi tehnci de management, nu apare cu particularităţi atât de pregnante ca alte sisteme care nu au cunoscut aceeaşi extindere în alte ţări.

Abordarea comparativă a managementului privind:

1. mediul cultural

Dimensiune

Contextul Individualism

/colectivism Distanţa faţă de putere Controlul incertitudinii Masculinitate/

feminitate Alte variabile

S.U.A. individualism mică mediu masculinitate eterogenitate etnică

JAPONIA colectivism medie intens masculinitate şi feminitate omogenitate culturală

2. contextul socio-politic

Variabila

Contextul Partide politice Sector privat/public Relaţii guvern/afaceri Planificare la nivel macroeconomic

S.U.A. două principale separate, distincte reduse, guvernul intervine numai în domenii restrânse nu.politica externă şi de apărare influienţează afacerile

JAPONIA unul dominant relaţii strânse strânse, guvernul influienţează afacerile prin multiple căi guvernul stabileşte liniile directoare

3. sistemul economic

Variabila

Contextul Orientarea în afaceri Natura economiei Particularităţi ale pieţei Sistem bancar Economie paralelă Raportul agricultură/

industrie Alte variabile

S.U.A. întreprindere liberă, capitalistă mixtă piată internă mare puternic dezvoltat redusă la unele produse interzise (drogurile) sau cu desfacere limitată redus pondere mare a clasei de mijloc

JAPONIA capitalism, dar cu influienţă a guvernului asupra afacerilor mixtă export mare puternic dezvoltat nu redus pondere mare a clasei de mijloc

În sistemul economic apar cele mai multe asemănări între cele două ţări privind natura economiei, sistemul bancar, raportul dintre agricultură şi industrie şi prin ponderea mare a clasei de mijloc. Diferenţa sistemului economic constă în particularităţile pieţei, economia S.U.A. bazându-se pe piaţa internă , iar cea japoneză pe un puternic export.

4. sistemul de management

Variabila

Contextul Stilul de management Autoritatea decizională Orientarea managerilor Orizontul de timp Tipul de abordare Conceptul de performanţă

S.U.A. autoritar cu tendinţă spre participativ managerul are toate prerogativele luării deciziilor către interesele proprietarilor scurt analitică acceptabilitate

JAPONIA participativ decizii prin consens către salariaţi lung holistică „cel mai dorit”

Un rol important în conceperea, proiectarea şi funcţionarea sistemelor de management de la nivelul organizaţiilor revine tipului de abordare care în S.U.A. este analitică, spre deosebire de Japonia unde abordarea este holistică.

Abordarea analitică are la bază o gândire „matematică” , premisa că dacă fiecare parte a unui fenomen, proces, obiect, este bine înţeleasă şi funcţionează bine, înseamnă că şi întregul fenomen, proces sau obiect va fi bine perceput şi va funcţiona bine. Acest tip de abordare logică, matematică, face ca managerii să se concentreze mai mult asupra componentelor decât asupra sistemului de management în ansamblu. Aşa se explică faptul că în întreprinderile nord-americane se pune accent pe stabilrea şi realizarea de obiective precise, pe cresterea gradului de formalizare a proceselor, a structurii organizatorice, prin definirea riguroasă a sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor pentru fiecare post, a relaţiilor organizatorice.

Abordarea holistică are la bază premisa că întregul este mai mult decât suma părţilor componente, că există încă ceva care determină efectul de sinergie, reprezentat de relaţiile dintre elementele componente. Acest tip de abordare holistică are la bază în contextul nipon numeroase elemente de natură culturală, istorică, care au condus la extinderea percepţiei globale, sistemice, de ansamblu a fenomenelor şi proceselor.

Astfel, abordarea analitică se concretizează în domeniul strategiilor organizaţiilor prin formularea exactă a obiectivelor şi detalierea acestora până la nivelul individului , în organizarea structurală prin gradul înalt de formalizare, în procesul de evaluare prin luarea în considerare aproape în exclusivitate a realizărilor pe termen scurt. Abordarea holistică influienţează modul de stabilire a obiectivelor de o manieră mult mai generală în cadrul strategiilor.