Inovare și Dezvoltare

A da o definiţie conceptului de inovare este un lucru dificil deoarece termenul inovare este folosit în foarte moduri şi în contexte variate. Multe din acestea se suprapun şi multe sunt destul de contradictorii.

Ionvaţie este diferită de invenţia pur şi simplu. Inovaţia presupune implementarea cu succes care în majoritatea cazurilor înseamnă succes comercial a unui produs , servicu sau proces. Distincţia dintre inovaţia de produs este de asemenea dificilă datorită faptului că una dintre ele conduce în general la cealaltă. Noile produse tehnologice permit dezvoltarea noilor prosuded, în timp ce fabricarea în masă a noilor produse impune adesea inovaţia la nivel de proces. De asemenea, atunci cân nevoile produse sunt utilizate ca materii prime pot contribui la modul în care sunt fabricate produsele finite în care sunt incluse. La fel ca şi în cazul naturii inovaţie, identificare surselor de inovaţie se dovedeste adesea o problemă. Unii cercetătorii s-au concentrat asupra comportamentului întreprinzătorilor, identificând măsura în care activităţile antreprenoriale contribuie la, sau sunt dependente de un mediu industrial inovativ. Alte demersuri au fost canalizate spre natura şi comportamentul firmei sau organizaţiei: competiţia între firme, învăţaea şi imitaţia sunt factori care pot genera procese de inovaţie accelerată în unlel procese de timp ducând în cele din urmă la schimbări fundamentale în natura activităţilor economice. Totuţi atât originea cât şi impactul diverselor forme de inovaţie diferă foarte mult între sectoarele economice, zone geografice şi perioade de timp. În sfârşit inovaţia este dificil de înţeles şi de analizat şi sun aspectul efectelor sale asupra pieţei. Acest lucru se întâmplă deoarece în unle cazuri inovaţia se manifestă prin competiţia pe baza preturilor iar în alte situaţi are drept rezultat competiţia prin intemediul calităţii produselor. Astefl, reacţia pieţei la fiecare inovaţie ca diferi în funcţie de natura particulară a acesteia.

În cosecinţă putem spune că eterogenitatea surselor şi a rezultatelor sunt aspectele care fac inovaţia dificil de înţeles şi de identificat. În ciuda acestor probleme, se pot defini totusi un număr de trei caracteristci comune oricărui inovativ: noutatea , îmbunătăţirea şi reducerea incertitudinii. Mai întăi inovaţiile reprezintă prin definiţie o schimbare la nivel tehnologic în interiorul organizaţie. O inovaţie va crea întotdeauna un nou set de altenative, noi modalităţi de a realiza un a sau alta din activităţile firmei. Aceste noi modalităţi trebuie să fie însă superioare celor cunoscute până acum. Cul alte cuvinte este vorba de o îmbunătăţire în raport cu modalităţile existente de a executa sarcinile din organizaţie. De asemenea, o trăsătură comună a inovaţiilor este faptul că ele apar atunci când organizaţiase cinfruntă cu anumit tip de incertitudine, adică cu o situaţie în care experineţa din trecut nu mai oferă suficiente soluţii pentru rezolvarea prioblemelor actuale. Ionvaţia presupune în ascet sens ieşierea din vechile rutine şi căutarea unor noi altenative de actiune. O posibila definitie a inovării este următoarea:

Inovaţia este procesul prin care o naţiune crează noi procese şi noi tehnologii, transformându-le în produse şi servicii noi utile pentru pietele globale fapt care duce la crearea de valoare pentru actorii economici şi la condiţii de viaţă superioare pentru membrii naţiunii.

Studiile şi cercetările întreprinse în perioada ultimelor decenii au arătat că inovaţiile tehnologice au contribuit într-o măsură de aproape 50% la cresterea productivităţii la dezvoltarea economică şi la cresterea standardului de viataă a natiunii. Este asadar absolut obligatoriu ca guvernul, autorităţile centrale şi locale, precum şi managemntul organizaţiilor să acorde o deosebită atenţie inovaţiei ca factor de crestere, competivitate şi îmbunătăţire a calităţii vieţii. Cea mai importantă problema care trebui rezolvată de către responsabili în domeniu este definirea foarte exactă a unui set de indicatori şi unităţi de măsură care să descrie performantele sistemului inovaţional la nivelul sectoarelor economice si a intregii tării. oricât de clare ar fi politicile şi programele în lipsa unor asemenea intsrumente de măsură este greu de stabilit câ de bine au fost ele puse în aplicare. O adaptare a unui dicton din industria informaticii spune: ceea ce obţii este ceea ce poţi măsura. Măsurarea gresită duce la un diagnostic greşit care la rândul său are drept efect implementarea ulterioară unor politici inadecvate, cu consecinte neasteptate şi nedorite.întrucât inovaţia este o activitate complexă şi multidimensională, ea nu poate fi măsurată direct sau cu ajutorul unui singur indicator. Instrumentele utilizate în trecut pentru evaluarea inovaţiei la nivel national nu mai sunt corespunzătoare în zilele noastre, deoarece reflectă mai degrabă realităţiel epocii industraile si nu ale erei informationale în care traim astăzi.