Leadership

Trecerea la economia de piaţă este condiţionată decisiv de implementarea în toate componentele economiei a managementului performant. În ultimul deceniu, leadershipul s-a conturat ca o componentă majoră a managementului, prezentând însă o specificitate şi autonomie aparte, având o influenţă decisivă asupra performanţelor organizaţiilor.

1. Definire şi conţinut

Leadershipul – unul din elementele actuale ale managementului – comportă o varietate de abordări.

Leadershipul reprezintă capacitatea unei persoane de a stabili anumite obiective şi de a-i determina pe ceilalţi să-l urmeze în realizarea acestora pe baza unei puternice implicări afective si operaţionale.

Specialistul Michael Frank defineşte leadershipul ca fiind „un proces de grup ce implică cel puţin două persoane în vederea realizării unui scop.”

Leadershipul implică o acţiune colectivă în aşa fel încât să aducă schimbări semnificative, sporind competenţa şi motivaţia tuturor celor implicaţi, adică acţiunea în care mai mult de un individ influenţează procesul. Leadershipul este un proces continuu, nu un eveniment, nici implementarea unui proiect sau inspiraţia unei idei măreţe. Adevăratul leadership apare atunci când adepţii aleg să-i urmeze pe liderii lor – din credinţa în ei şi în viziunea lor. Leadershipul este influenţat, chiar determinat de cultură şi de experienţa de viaţă.

La baza leadershipului se află spiritul de echipă, definit ca fiind starea ce reflectă dorinţa oamenilor de a gândi, simţi şi comporta armonizat în vederea realizării unui scop comun.

Spiritul de echipă este rezultatul integrării a patru procese:

- construirea încrederii între persoanele implicate;

- stabilirea unei misiuni şi a unor scopuri clare la care aderă persoanele;

- derularea de procese decizionale şi participative;

- motivarea puternică, individuală şi de grup, pentru a contribui la realizarea ţelurilor comune.

Datorită spiritului de echipă liderul este urmat de celelalte persoane în condiţiile unei implicări competente, afective şi acţionale, cele care determină în fapt obţinerea rezultatelor scontate.

Leadershipul eficient al oricărei organizaţii poate fi măsurat şi modelat cel puţin în trei moduri: prin rezultatele obţinute în afaceri, prin structura sa organizaţională şi prin cultura sa.

Caracteristicile esenţiale ale leadershipului sunt prezentate în figura următoare.

Abordarea problematicii leadershipului s-a modificat sensibil în timp. În prima jumătate a secolului XX se considera că posedă leadership numai persoanele care s-au născut cu el. Ca urmare, leadershipul era asociat marilor personalităţi. După 1950 concepţiile teoretice şi abordările pragmatice în această privinţă s-au schimbat substanţial. Se consideră că, deşi leadershipul presupune anumite calităţi native, printr-o pregătire adecvată se poate asigura realizarea unui leadership competent.

Unul dintre cei mai mari specialişti din lume în probleme de leadership, profesorul Warren Bennis, în lucrarea sa “Becoming a Leader”, afirmă răspicat: “leaderii se fac, nu se nasc”.

2. Contextul leadershipului

Globalizarea este un fenomen tot mai prezent, atăt în viaţa noastră ca indivizi, cât şi la nivel de organizaţii. Fenomenul determină numeroase mutaţii de ordin politic, economic, social şi cultural.

În condiţiile globalizării se poate vorbi de o tendinţă de uniformizare a unor abordări, a unor proceduri de lucru. Nu de puţine ori, în cadrul societăţilor multinaţionale se utilizează elemente standardizate, de natură să conducă la o amplificare a vitezei de lucru şi o înţelegere unitară a fenomenelor abordate.

Chiar dacă fenomenul de globalizare continuă să se manifeste cu o dinamică din ce în ce mai mare, naţiunile, culturile încearcă să-şi păstreze şi să-şi dezvolte propria identitate. Astfel, leadershipul trebuie să ia în considerare în mare măsură specificitatea zonală, locală, iar diferenţele culturale, alături de alţi factori, vor continua să modeleze caracteristicile interacţiunilor dintre lideri şi colaboratorii acestora.