Leadership

1. Leadership

Leadership- ul este prezentat de specialiştii americani ca fiind abilitatea unui manager de a obţine implicarea afectivă a unor persoane în implementarea unui anumit curs de acţiune.

Leadership-ul reprezintă fenomenul de influenţare a comportamentului subalternilor, cu ajutorul instrumentelor de natură psiho-socială (motivare, implicare în realizarea obiectivelor, generarea satisfacţiei etc.), astfel încât aceştia să realizeze anumite acţiuni, conform obiectivelor organizaţionale; dacă este o combinaţie fericită de poziţie şi stil, leadershipul devine o artă eficace, capabilă să direcţioneze energiile către îndeplinirea obiectivelor pe termen lung.

Ovidiu Nicolescu şi Ion Verboncu desemnează prin ledership „ influenţa personală pe care o exercită un manager asupra subordonaţilor în procesul stabilirii şi îndeosebi, al realizării obiectivelor.” Aceasta reprezintă o expresie sintetică care pune în valoare faptul că leadership- ul este nu numai un proces specific managementului, ci şi o stare de spirit pe care o creează şi o induc managerii subordonaţilor, în vederea obţinerii performanţei. În aceste condiţii, este firesc ca, atunci când vorbim despre leadership, se avem în vedere, pe de o parte, poziţia oficială (formală) a managerului în organizaţie, iar pe de altă parte, capacitatea acestuia de a polariza în jurul lui membrii organizaţiei, de a- i influenţa şi determina să acţioneze împreună, corespunzător obiectivelor stabilite. Această a doua latură se fundamentează foarte mult pe sistemul relaţiilor interpersonale pe care le dezvoltă managerul în grup (organizaţie), ceea ce imprimă ledership- ului şi o puternică încărcare informală.

2. Leadership- ul ca proces de învăţare

Foarte multe eforturi de a transforma organizaţiile prin fuziuni şi achiziţii, restructurări, reengineering şi muncă strategică eşuează pentru că managerii nu au o perspectivă pertinentă asupra cerinţelor schimbării. Aceştia comit greşeala clasică de a trata provocările de adaptare ca fiind probleme tehnice, care pot fi soluţionate prin apel la abilităţile manageriale. În acest fel, este nesocotită prezenţa liderilor. Aceştia sunt, de fapt, singurii care dispun de mijloacele adecvate necesare calculării beneficiilor restructurării, înţelegerii viitoarelor tendinţe şi discontinuităţi, identificării oportunităţilor, trasării competenţelor existente şi desemnării mecanismelor inerente direcţiei strategice adoptate.

Pentru a transcende obstacolele adaptării, managerii trebuie să depăşească prejudecăţile conform cărora conducătorul comandă şi angajaţii execută; soluţiile adaptării vizează colaborarea şi conlucrarea tuturor membrilor dintr-o organizaţie şi asumarea unei responsabilităţi colective faţă de situaţiile problematice cu care aceasta se confruntă. Privită în această lumină, activitatea liderului presupune o strategie de învăţare. Un lider, indiferent de nivelul la care se află, indiferent de autoritatea cu care este învestit, trebuie să-i susţină pe oameni în confruntarea cu noile provocări, în ajustarea noilor valori, în modificarea perspectivelor şi în învăţarea noilor reguli. Cerinţele contemporane de adaptare se îndreaptă către liderii ce îşi asumă responsabilitatea fără a aştepta imboldul revelaţiei sau al unei solicitări explicite.

3. Raportul managment- leadership

Dacă privim doar la suprafaţă se poate spune că nu există deosebiri între cele două concepte, că acestea s- ar suprapune. Acest lucru se explică prin faptul că, atunci când vorbim despre manager, înţelegem nu numai poziţia acestuia în organizaţie, ci şi acţiunile pe care trebuie să le întreprindă relaţiile pe care trebuie să le dezvolte, etc.

La o privire mai atentă desprindem ideea că nu întâlnim un manager tip, sau ideal, care să dezvolte procesul de management identic în orice fel de organizaţie. Managerul nu este un robor înzestrat cu anumite cunoştiinţe şi calităţi, pe care îl pui să acţioneze apăsând pe un buton, aşteptând ulterior rezultatele. Managerul este un om, el pentru a obţine rezultate acţionează asupra oamenilor, implicându- i în activitate, antrenându- i, motivându- i, participând alături de ei, împărtăşind greutăţile cu ei, bucurându- se împreună de performanţele obţinute, etc

Managementul este ,,abilitatea de a atinge obiectivele utilizând resursele disponibile”. Managementul încorporeazǎ abilitatea de a analiza situaţii, de a organiza resursele (umane, materiale, financiare şi de timp), de a implementa decizii şi de a supraveghea activitatea prin intermediul unor procese şi sisteme care controlează şi menţin activitatea unei organizaţii. Leadershipul este influentarea celorlalţi pentru a avea un comportament dorit. Leadershipul include calitătile personale, abilităţi cognitive, comportamente care îi inspira pe ceilalţi, determinând în acelaşi timp ataşamentul faţa de lider.