Managementul Performanței

Conceptul de Management al Performanţei

Management al performanţei - este un concept care presupune abordarea performanţei ca fiind preocuparea centrală a managementului entităţii economice. Toate entităţile economice pretind performanţă, iar în acest context managementul performanţei a devenit un instrument nu doar util dar şi indispensabil deoarece este necesar ca performanţa să nu fie doar urmărită, ci si gestionată, neputându-se vorbi de performanţă fără un management adecvat, iar în acest context evaluarea performanţei este un element cheie pentru managementul performanţei.

Existenţa şi dezvoltarea unui sistem de management performant la nivelul unei entităţi economice reprezintă pentru orice entitate un avantaj concurenţial deoarece acesta reprezintă punctul de plecare (baza) pentru obţinerea unor performanţe sustenabile, respectiv atingerea unor performanţe înalte pe termen mediu şi lung. Putem astfel defini managementul performanţei ca fiind contextul necesar obţinerii performanţei.

Managementul performanţei reprezintă suma intervenţiilor strategice care influenţează pe termen lung activitatea organizaţiei, ducând la îmbunătăţirea rezultatelor economice. Vorbim în fapt de un ansamblu de acţiuni gândite special pentru a îmbunătăţi rezultatele angajaţilor, departamentelor şi ale întregii companii.

Fondatorul principiilor managementului, Peter Druker, considera că ―”puţine lucruri sunt importante pentru performanţa unei entităţi economice aşa cum este măsurarea performanţei” , ceea ce am putea spune noi că reprezintă un punct vulnerabil al managementului în prezent. Managementul performanţei precede şi înglobează măsurarea acesteia .

Măsurarea şi managementul performanţei nu pot fi separate managementul performanţei fiind o filosofie ce este susţinută de către măsurarea performanţei. Managementul performanţei precede şi urmează măsurarea performanţei asemenea unei spirale şi, mai mult decât atât, creează contextul necesar măsurării performanţei.

Deoarece ―”performanţa reprezintă ansamblul etapelor logice elementare ale acţiunii, de la intenţie la rezultat” (Lebas, 1995) nu putem separa rezultatul, şi anume performanţa obţinută, de mijloacele şi activităţile prin care aceasta s-a realizat, de obiectivele stabilite a se atinge deoarece un rezultat nu reprezintă nimic dacă acesta este analizat de unul singur. Mai mult decât atât, “Dacă nu poţi măsura, nu poţi controla. Dacă nu poţi controla, nu poţi gestiona. Dacă nu poţi gestiona, nu poţi îmbunătăţi şi nu poţi fi performant.” (Kuegen & Krahn, 1999, citaţi de Albu, N., Albu).

Managementul performanţei este un proces care înglobează activitatea de evaluare a performanţelor, devenind astfel mai mult decât o discuţie anuală sau semestrială privind rezultatele înregistrate de către angajaţi. Managementul performanţei este procesul prin care compania creează contextul în care fiecare persoană performează, folosind la maximum calităţile, abilităţile şi competenţele sale specifice.

Managementul performanţei este un proces care începe odată cu angajarea unei noi persoane şi se termină cu analiza cauzelor pentru care aceasta părăseşte firma. Sistemul susţine atât dezvoltarea profesională cât şi cea personală, astfel încât succesul angajaţilor să se transforme în succesul companiei. Această nouă abordare vizează îmbunătăţirea performanţei angajaţilor, pornind de la premisa că performanţă individuală se gestionează în mod diferenţiat. A ţine cont de diferenţele dintre nevoile angajaţilor, pentru a oferi un context favorabil dezvoltării performanţei aduce în prim-plan rolul strategiilor de motivare în vederea stimulării performanţelor angajaţilor.

Ca element al acestui sistem de management, evaluarea performanţelor reprezintă o analiză periodică retrospectivă a rezultatelor obţinute ca urmare a derulării strategiilor propuse.

Pe lângă evaluare, managementul performanţei mai cuprinde (într-o schemă simplistă):

-definirea rolurilor fiecărui departament/ individ, stabilirea indicilor de performanţă (ce anume defineşte performanţa);

-definirea standardelor de performanţă (care este nivelul optim care indică performanţa);

-comunicarea rolurilor, indicilor şi standardelor şi, nu în ultimul rând,

-asigurarea unui mediu propice reuşitei.

Cel mai popular instrument de măsurare a performanței este tabloul de bord echilibrat. Acest instrument a fost creat în 1992 de către R. Kaplan și D. Norton la Harvard Business School, și a cunoscut un proces evoluționar de îmbunătățire, de la cadru de măsurare a performanței (1990- 1996) la instrument de managementul performanței (1996-2000), pentru a deveni cea mai bună practică de management strategic recunoscută la nivel mondial . Mai mult, tabloul de bord echilibrat este considerat drept una dintre cele mai influente idei de a faceri din ultimii 75 de ani.