Satisfacția muncii

Datorita faptului ca o mare parte din viata ne-o dedicam locului de munca, satisfactia in munca este foarte importanta, atat la nivel individual, cat si organizational.

Satisfactia in munca este o stare pozitiva care rezulta din atitudinea angajatului la locul de munca. Atitudinea pozitiva fata de munca influenteaza in mod direct performantele individuale si, implicit, cele ale organizatiei, fiind o dovada a profesionalismului. Angajatul trebuie sa fie constient de propria valoare pentru a putea atinge performanta profesionala.

Satisfactia in munca poate viza aspecte precum sistemul de compensatii si beneficii, promovarile, recunoasterea, mediul de lucru, echipa, cultura organizationala si domeniul de activitate.

Sunt angajati care, indiferent de aceste conditii, ajung sa puna suflet in ceea ce fac, gasindu-si o vocatie in profesia pe care o au, declarandu-se astfel satisfacuti profesional. Acestia se identifica cu domeniul de activitate si profesia, iar performanta lor profesionala creste. Prin activitatile pe care le desfasoara, ei reusesc sa gaseasca satisfactia in munca si sa depaseasca cu succes momentele profesionale dificile.

Exista si persoane care nu au niciodata sentimentul ca fac ceea ce le place, desi schimba mai multe locuri de munca, domenii de activitate si chiar profesii, declarandu-se mereu nemultumiti. Sunt persoane pe care domeniul de activitate nu-i reprezinta si sunt tot timpul preocupati de aceasta idee, ajungand sa dea un randament profesional scazut.

Asadar, satisfactia in munca este direct corelata cu performanta profesionala, intrucat un angajat satisfacut va putea fi mai performant. De asemenea, exista o legatura directa intre insatisfactia la locul de munca si absenteism, deoarece angajatii nemultumiti acuza mai des simptome fizice sau psihologice de oboseala si tind sa lipsesca frecvent de la locul de munca.

Companiile stimuleaza si rasplatesc din ce in ce mai mult atitudinea si rezultatele pozitive la locul de munca, astfel incat angajatul sa tinda cat mai mult spre a atinge o performanta profesionala. Acesta trebuie sa-si puna in valoare rezultatele bune, sa fie constiincios, corect si sa dea dovada de spirit de echipa, intrucat aceste calitati reprezinta pasii catre performanta profesionala si profesionalism, catre satisfactie si multumire la locul de munca.

Edwin A . Locke ( în Herbert ,T,T .1981 ) considera satisfactia, reactia pe care cineva o are fata de slujba sa .O stare emotionala placuta sau pozitiva ce rezulta din aprecierea propriei slujbe a muncii . O’Reilly 1991 defineste satisfactia în munca ca fiind atitudinea generala fata de munca.

Duane si Sydney Schultz 1990 o considera ca fiind dispozitia psihologica a oamenilor fata de slujba lor .

Definitiile de mai sus se refera la stisfactia în sens general.Se considera ca satisfactia globala fata de slujba nu este cea mai adecvata masura pentru ceea ce simt oamenii pentru munca. Oamenii putând fi satisfacuti cu unele aspecte ale muncii si cu altele nu , o masura globala a satisfactiei nu poate reflecta clar aceste diferente astfel Duane si S. Sydney 1990 precizeaza ca aceasta implica o colectie de numeroase atitudini . Keith Davis si J.W. Newstrom 1985 definsc si ei satisfactia ca un set de simtaminte favorabile sau defavorabile legate de cum îsi vad angajatii munca . Fred Luthanj (1987) o considera la randul lui o colectie de atitudini fata de munca ce sunt înrudite si pot fi împartite într-o varietate de aspecte ale muncii.Pentru masurarea cat mai adecvata a satisfactiei este necesara investigarea tuturor aspectelor de munca . Se apreciaza ca numarul acestora variaza de la un tip de slujba la altul.De asemenea se afirma ca anumite retele vor fi mai importante pentru anumiti angajati decat altele. Anumite aspecte ale satisfactiei în munca se gasesc doar în anumite munci, în timp ce altele sunt comune penru toate(Douane si Sydney Schultz 1990) .Hakman J.R. enumera 5 dimensiuni esentiale ale muncii în sine ce duc la satisfactie daca sunt prezente ,F.G.Landy enumera factorii ce contribuie la satisfactia angajatilor pentru toate slujbele. F. Herrberg(1959)diferentiaza factorii ce duc la satisfactia în munca de cei ce duc la insatisfactie, Smith ,Kendal ,Hulin(1969)identifica 5 dimensiuni cele mai proeminente ale slujbei fata de care angajatii au raspunsuri afective.În ceea ce priveste natura satisfactiei aceasta a fost încadrata în randul atitudinilor fata de munca, mai apoi insistandu-se pe componenta ei afectiva .De altfel interesul initial pentru satisfactia în munca a fost legat de considerarea ei ca certitudine .Atitudinea este o predispozitie de a raspunde pozitiv sau negativ la un set de întamplari(Herbert T.T.1981). Se credea ca prin influentarea ei se poate creste motivatia si performanta.Se insista pe faptul ca ocupa un loc central în procesul transformarii cerintelor muncii în efort.Din pacate relatia dintre satisfactie si performanta nu s-a gasit o forma directa si simpla.S-a insistat apoi pe componenta afectiva din cauza preocuparii sociale pentru calitatea vietii.De asemenea satisfactia e privita nu numai la nivel individual ci si în raport cu nivelul ei într-un grup–moralul. Datorita gradului mare de interrelationare dintre ele e necesara stabilirea unei relatii mai precise. Este util pentru întelegerea acestei relatii prezentarea si unei definitii a motivatiei . Este considerata forta motrice interiorul indivizilor prin care încearca sa atinga un scop pentru a-si indeplini anumite trebuinte si expectatii ( Laurie J Mullins 1996 ).