Sistemul decizional al organizației - clasificarea sau tipologia deciziilor

1. Introducere

În general „a decide” înseamnă „ a alege’’, dintr-o mulţime de variante de acţiune ţinând cont de anumite criterii, pe aceia care este considerată cea mai avantajoasa pentru atingerea unor obiective”.

Decizia constituie punctul central al activităţii de management, întrucât ea se regaseşte în toate funcţiile procesului de management.Rolul deosebit al deciziei reiese din faptul că integrarea organizaţiei în mediul extern depinde de calitatea deciziilor luate în cadrul acesteia.Decizia constituie expresia cea mai activă, cea mai dinamică a managementului.

Deciziile trebuie privite ca mijloace de a atinge nişte scopuri sau a realiza unele obiective, ele fiind rezultatul unui proces secvenţial de informare, analiză şi deliberare, denumit proces decizional.

Decizia managerială este acea decizie care are urmări nemijlocite asupra deciziilor şi acţiunilor a cel puţin unei alte persoane.

Pentru noţiunea de decizie se pot sistematiza mai multe definiţii, după cum urmează:

- Este alegerea unei direcţii de acţiuni;

- Elaborarea unui număr de strategii alternative şi alegerea uneia dintre ele;

- O afirmaţie care denotă angajamentul pe o direcţie de acţiune;

- Rezultatul unor activităţi conştiente de alegere a unei direcţii de acţiune ;

- Cunoştinţe care indică o angajare intr-o anumită direcţie de acţiune;

- Alegerea unui plan de acţiune;

- Forma specifică de angajare a resurselor intr-o acţiune;

- Alegerea unei strategii de acţiune;

- O alegere conducând la un anume obiectiv;

- Hotărârea luată ca urmare a examinării unei probleme, situaţii, etc.;

2. Clasificarea deciziilor

Managementul organizaţiilor este permanent pus în situaţia de a lua decizii.Numărul şi frecvenţa deciziilor, în organizaţiile de azi, fiind foarte mare, impune o clasificare a deciziilor, o grupare a lor în funcţie de anumite criterii.

,, Clasificarea deciziilor facilitează o mai bună cunoaştere a lor şi dă informaţii utile

organelor de management.”(Popescu, I., D., pag.121, 2005).

Clasificarea deciziilor manageriale prezintă o deosebită semnificaţie teoretică şi practică.

Deciziile pot fi clasificate in funcţie de nivelul de elaborare, conţinutul şi domeniul de aplicare, gradul de cunoaştere a fenomenelor manageriale, sursa de elaboreare, etc. Alegerea criteriilor de clasificare este determinată de nevoile teoretice şi practice ale managementului unităţii economice.

2.1 În raport cu nivelul de elaborare

În funcţie de natura obiectivelor urmărite şi de orizontul la care se referă, deciziile pot fi:

- Strategice - elaborate pentru perioade mari de timp, stabilesc linia de urmat pentru ca întreprinderea să-şi realizeze, în cele mai bune condiţii, obiectivele fundamentale (şi cele strategice, evident); deciziile strategice vizează acţiuni de mari proporţii privind dezvoltarea viitoare a întreprinderii. Fundamentarea acestui tip de decizii presupune o muncă complexă şi vastă desfăşurată cu ajutorul metodelor ştiinţifice şi având la bază un bogat volum de informaţii obţinute prin căi dintre cele mai diverse, inclusiv cercetări de piaţă. Deciziile din această categorie sunt incluse în planurile pe termen lung şi/sau mediu ale întreprinderilor.

Aceste decizii se iau la cel mai înalt nivel ierarhic din întreg sistemul de conducere al unei organizaţii.

- Tactice - acoperă perioade între o lună şi un an şi vizează activitatea curentă a compartimentelor şi a întreprinderii prin care se asigură realizarea obiectivelor şi deciziilor strategice prevăzute în planurile pe termen lung. Sunt adoptate la niveluri ierarhice superioare şi/sau medii şi sunt integrate în planurile sau programele pe termen scurt. Acest tip de decizii, ca şi precedentele, sunt luate în urma unui îndelungat proces decizional în care sunt folosite metode ştiinţifice de prelucrare a informaţiilor relevante.

- Curente - se referă la perioade de maximum o lună, sunt extrem de numeroase, se adoptă cu precădere la niveluri ierarhice medii şi inferioare şi vizează desfăşurarea zilnică a procesului economic, activităţi curente prin care, de fapt, sunt îndeplinite obiectivele întregii întreprinderi.

Spre deosebire de primele două categorii de decizii (strategice şi tactice), pregătirea celor curente nu necesită un timp îndelungat şi adesea se iau, pe baza experienţei decidentului, a intuiţiei şi flerului său.