Achiziții și fuziuni

Achizitiile caracterizeaza functiile intreprinderii de natura marketingului,comerciala si juridica,care au ca scop organizarea cumpararii de bunuri fizice si servicii de care intreprinderea are nevoie pentru a-si realiza misiunea.

Achizitiile se impart in achizitii publice si odata cu dezvoltarea tehnologiei au aparut si achizitiile electronice.

Achizitiile electronice

Dezvoltarea unor noi concepte comerciale ofera ocazia redefinirii pozitiilor principalilor actori dintr-un anumit domeniu de activitate.Comertul electronic este in plina dezvoltare atat in ce priveste relatia intre agentii economici cat si in ce priveste relatia intre vanzator si consumatorul final.

Comertul electronic este intr-o permanenta tranzitie,cu strategii foarte schimbatoare.

In general termenul de achizitii publice este folosit pentru a descrie obtinerea de activitati,stocuri si servicii de catre autoritatile publice nationale,regionale sau locale.Sectorul public,utilitatile si alte corpuri specializate ale guvernului mentionate ca”autoritati contractante”trebuie sa obtina produse si servicii pentru o varietate larga de activitati.

Achizitiile publice reprezinta oportunitati semnificative si potential profitbile pentru companiile private de a alimenta sectorul public in tara cat si in afara.

Procesul de achizitii publice reprezinta ansamblul activitatilor ce se intreprind pentru:atribuirea,incheierea,indeplinirea unui contract de achizitie publica si prin care se dobandesc,definitive sau temporar,produse,lucrari sau servicii.

Functia de achizitie este singura functiune a intreprinderii capabila sa determine o crestere a profitului fara investitii suplimentare.

Scopul functiei de achizitie este acela de a asigura intreprinderea cu bunurile si serviciile de care acesta are nevoie in conditiisi la termene cat mai avantajoase.

Achiziţiile publice reprezintă suma tuturor proceselor de planificare, stabilire a priorităţilor, organizare, publicitate şi de proceduri, în vederea realizării de cumpărări de către organizaţiile care sunt finanţate total sau parţial de bugete publice (europene, naţionale centrale sau locale, donori internaţionali).

Dimensiunea acestui sector economic este estimată de către Comisia Europeană la 16,5% din PIB-ul UE. Armonizarea procedurilor de achiziţii publice la nivelul Uniunii Europene este un deziderat important al pieţei comune europene.

Legislaţia europeană a încurajat şi încurajează concurenţa între firme prin utilizarea de proceduri de selecţie transparente. De asemenea, legislaţia europeană conţine prevederi de acţiune coercitivă împotriva autorităţilor contractante care nu-şi îndeplinesc obligaţiile.

Elementele de etica încep încă din momentul derulării procesului de achiziţii publice.

Legea are o serie de prevederi care duc la realizarea unui comportament etic în cadrul procesului de achiziţii publice, pornind de la interziceri considerate normale (nu au voie să fie ofertanţi firmele care au fost implicate în realizarea caietului de sarcini) până la a reglementa relaţiile de muncă dintre firme şi angajaţi (nu pot fi angajaţi de ofertant evaluatorii, cel puţin 12 luni de la încheierea contractului respectiv).

Legea reglementează conceptele de „imparţialitate” şi „confidenţialitate” ale comisiei de evaluare a ofertelor din cadrul autorităţilor contractante, stabileşte relaţiile de afaceri ce trebuie să fie evitate între membrii comisiei şi ofertanţi (membrii comisiei nu trebuie să fi avut în ultimii trei ani contracte de muncă sau de colaborare cu ofertanţii, să nu deţină acţiuni sau părţi sociale la firmele ofertante, etc.)

Ofertanţii doresc o simplificare a procedurilor de achiziţii publice. Pentru diversele vânzări pe care trebuie să le facă autorităţilor contractante, ofertanţii trebuie să completeze o serie de documente, nu întotdeauna familiare. De asemenea, această muncă de completare a ofertei (în general muncă migăloasă şi care cere atenţie şi timp) se poate termina cu un eşec, din punctul de vedere al acceptanţei autorităţii contractante.