Prelucrarea Statistică a Rezultatelor Experimentale Obținute în Urma Încercărilor de Fiabilitate

1. Scopul lucrării

Calculul indicatorilor de fiabilitate ai componentelor electronice pe baza rezultatelor experimentale.

2. Date iniţiale

Rezultatele experimentale necesare calculului indicatorilor de fiabilitate se obţin în urma unei încercări efectuate în condiţii de laborator asupra unui eşantion de volum prelevat în mod aleator din lotul omogen de componente care trebuie caracterizat. Ele constau din momentele ti, i=1,2,3,....r la care se defectează componente din eşantion. Pentru identificarea acestor momente este necesar să fie precis definit criteriul de defectare.

În scopul creşterii volumului materialului experimental, componentele defectate pot fi înlocuite cu altele noi. În practică nu se recurge decât rareori la înlocuirea componentelor defectate. De aici rezultă condiţia r £ n.

În lipsa unui utilaj de încercare capabil să înregistreze automat defectarea unei componente, momentele ti sunt dificil de determinat. Se recurge la măsurarea tuturor componentelor încercate la momentele tj, j=1,2...k, identificându-se la fiecare măsurare numărul total de componente defectate conform criteriului adoptat.

Componentele defecte nu sunt eliminate din încercare pentru a se putea urmări evoluţia în timp a parametrilor acestora în scopul efectuării unei analize a defectelor. Această măsură se aplică în cazul în care defectarea componentei nu este totală (întrerupere, scurtcircuit) ci se produce prin depăşirea limitelor admise ale parametrilor care caracterizează componenta.

Pentru efectuarea analizei defectelor este necesar să se păstreze identitatea fiecărei componente în timpul încercării.

3. Estimarea indicatorilor de fiabilitate

Valorile adevărate ale indicatorilor de fiabilitate nu pot fi calculate deoarece nu se cunosc datele experimentale asupra totalităţii componentelor care trebuie caracterizate, ci numai asupra unui eşantion prelevat aleator dintre acestea. Se pot calcula valori orientative ale indicatorilor de fiabilitate, numite estimatii. În cazul când se calculeaza o singura valoare, aceasta se numeşte estimatie punctuala.

Indicatorii de fiabilitate pot fi estimaţi cu interval de încredere daca se

calculeaza limitele unui interval care sa contina valoarea adevărată a indicatorului cu o probabilitate impusa (1 - a) numită nivel de încredere.

Intervalul de încredere bilateral simetric este definit de una din relaţiile:

P (q < q inf )= P (q - q sup)= a/ 2

Intervalul de încredere unilateral este definit de una din relaţiile:

P (q>q inf ) = 1- a

P (q <q sup ) = 1 - a, unde q reprezintă un indicator oarecare de fiabilitate.

3.1. Estimarea neparametrică a indicatorilor de fiabilitate

Metodele neparametrice de estimare a indicatorilor de fiabilitate se aplica atunci când “nu este posibila identificarea legii de distribuţie a timpului de functionare”.