Poltica regională a Uniunii Europene

POLITICA REGIONALA IN CADRUL UNIUNII EUROPENE

Cu toate ca nu i s-a acordat importanta cuvenita inca de la bun inceput, politica regionala in Uniunea Europeana reprezinta astazi una dintre cele mai dinamice activitati la nivel comunitar .Exista diferente majore intre statele europene,ele tinand de istorie,traditii,de forma de guvernare si de o multitudine de alti factori care au influentat de-a lungul anilor directia de dezvoltare a acestor politici.

Aceasta politica prevede reducerea diferentelor socioeconomice dintre diversele regiuni ale UE, prin sustinerea eforturilor celor mai slab dezvoltate de a le ajunge din urma pe celelalte si prin coordonarea politicilor duse de statele membre, orice dezechilibru fiind un obstacol major in calea integrari.

Necesitatea unei politici regionale care sa aiba in vedere atat echilibrare repartitiei demografice ,cat si localizarea polilor de dezvoltare nu a scapat legiuitorului.Tratatul CECO(1951) recunostea deja existenta unor contraste suparatoare, insa abia in preambulul Tratatului de la Roma semnatarii acestuia isi declarau dorinta de a actiona eficient in domeniul respectiv.Totusi,pana in 1975(anul cand s-a creat un fond structural special-FERER),Comunitatea nu a jucat nici un rol activ in acest domeniu.Va trebui sa intre in vigoare Actul unic,la 1 iulie 1987,ca sa observe o angajare mai evidenta,reglementarea din 15 iulie 1988 definind sase obiective prioritare :promovarea dezvoltarii si ajustarii structurale a zonelor zlab dezvoltate;realizarea reconversiei profesionale a regiunulor grav afectate de declinul industrial;contributii la dezvoltarea zonelor rurale;ajutorarea regiunilor arctice,foarte putin populate(obiectiv adoptat in ianuarie 1995,dupa aderarea Finlandei si Suediei);combaterea somajului;facilitarea integrari profesionale a tinerilor ;accelerarea adaptarii structurii agricole.Consiliu Europei din Edinburgh(1993)decide sa aloce politicii de coeziune o treime den bugetul Comunitatii.Pe langa Fondurile Structurale,este creat noul Instrument Financiar pentru Dezvoltarea pescuitului.Aceasta noua dinamica a permis derularea unui numar de initiative comunitare(in total13 in 1994-1995),care s-au adaugat programelor deja existente :EMPLOI(locuri de munca,amoliorarea integrarii profesionale a femeilor,tinerilor si grupurilor defavorizate) ;INTERREG(dezvoltarea cooperarii transfrontaliere) ;KONVER(revitalizarea zonelor dezavantajate de declinul industrial) ;LEADER(ajutorarea locuitorilor din zonele rurale) ;PESCA; REGIS (sustinerea regiunilor ultra periferice);URBAN(sprijin pentru solutionarea problemelor sociale din noile cartiere urbane);ADAPT(adaptarea fortelor de munca la mutatiile intervenite in sectoarele productive);IMM(sprijinirea intreprinderilor mici si mijlocii);RECHAR,RESIDER si RETEX(promovarea reconversiei profesionale in zonele afectate de declinul industriei carbonifere, siderurgiei si textilelor) ;TEXTILE-HABILLEMENT(modernizarea intreprinderilor Portugheze de confectii.

Tratatul de la Maastricht,semnat la 7 februarie 1992 a reluat aceste orientari asociind BEI la finantarea operatiunilor.S-au acordat astfel imprumuturi prime de utilare,micsorari de impozie sau degrevari fiscale cu scopul de a atrage investitori, de a moderniza infrastructurile si de a crea adevarate retele de promovare a turismului,a integrarii profesionale si a schimburilor interregionale.

Tratatul de la Amsterdam din 1997 confirma importanta coeziunii si include si problema somajului,subliniind nevoia de conlucrare pentru reducerea acestuia.

Consiliu Europei de la Berlin din Martie 1999 aduce o reforma a Fondurilor Structurale si ajusteaza operatiunile Fondului de Coeziune.Aceste fonduri se estimeaza ca vor primi peste 30 miliarde euro pe an,respectiv 213 miliarde in intreaga perioada bugetara(2000-2006).Instrumentele pentru Politicile Structurale de Pre-aderare(ISPA)si Programul Special de Aderare pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala(SAPARD) completeaza programul PHARE in vederea dezvoltarii economice si sociale a tarilor candidate din Europa Centrala si de Est.

UE reprezinta una dintre cele mai prospere arii economice de pe mapamond ,insa disparitatile economice dintre cele peste 250 de regiuni sunt izbitoare,disparitati evidente atat la nivel regional,cat si la nivel national.Este important de stiut ca cele mai sarace membre,Grecia,Portugalia si Spania au un PIB/locuitar de circa 80% din media UE in ansamlu,pe cand Luxemburg o deepaseste cu peste 60%.

Solidaritatea dintre cetatenii Uniuni,dezvoltarea economica si sociala,precum si coeziunea sunt obiective declarate care apar in Tratatul de la Amsterdam,indeplinirea acestora trebuind sa fie asigurata de catre statele membre prin impelentarea politicii regionale europene finantate prin Fondurile Structurale si Fondurile de Coeziune.

La inceputul acestui nou miliniu, politica regionala europeana trebuie sa faca fata noilor provocari.Cea mai importanta dintre acestea este pregatirea pentru primirea de noi membri,unde in majoritatea cazurilor conditiile economice si sociale sunt mai dificile decat in cele mai putin dezvoltate regiuni din configuratia actuala a UE.De aceea este necesara asigurarea unui ajutor pre-aderare.Regiunile mai putin dezvoltate trebuie ajutate sa-si modernizeze infrastructura si sa ofere servicii eficiente,care le pot face atractive pentru firmele care doresc sa-si stabileasca activitati aici.

Pentru a face fata cu succes acestor provocari,au fost puse in practica noi reforme,in special din perspectiva financiara,cunoscute sub numele de Agenda 2000 si care reprezinta elementul definitoriu pentru politica financiara a UE din perioada 2000-2006.