Sticla - statistici privind producția din România

INTRODUCERE

În această lucrare încerc să prezint produsele din sticlă pentru a evidenţia larga ei utilizare în vaste domenii încă din antichitate.

Eseul este structurat în două capitole. Primul capitol prezintă un scurt istoric al sticlei, materiile prime utilizate în producţia sticlei precum şi modul de producţie a acesteia. Un alt subcapitol prezintă defectele de calitate ale produselor din sticlă.

Capitolul doi prezintă unele din sortimentele de sticlă existente pe piaţă şi statistici privind producţia de sticlă din România, exporturile, importurile.

Această lucrare a fost realizată în scopul evidenţierii calităţii şi importanţei sticlei în viaţa oamenilor.

CAPITOLUL 1. CARACTERIZAREA STICLEI

1.1 Scurt istoric

Cea mai veche sticlă este sticla vulcanică, rezultată prin răcirea rapidă a lavei, acesta se folosea la confecţianarea diferitelor obiecte ca : vârfuri de suliţe, topoare, oglinzi. Aceste obiecte se păstrează în diferite muzee.

Cel mai vechi obiect din sticlă propriu-zisă se consideră o amuletă albastră ce a fost găsită în Egipt şi este datată în anul 7000 i.e.n. În Egipt şi Liban au fost descoperite perle din sticlă vechi de 5500-3400 ani.

Se estimează că producerea unor vase în întregime din sticlă a început cu 700 de ani i.e.n. Atunci modelul era confecţionat din argilă nisipoasă care era înmuiată în topitură de sticlă. Sticla ce adera la model era încălzită în flacără pentru a se distribui uniform şi a se netezi. După răcire miezul era îndepărtat treptat.

Pe la începutul erei noastre a fost descoperit procedeul de fasonare a obiectelor din sticlă goale în interior, prin suflare. Se pare ca faptul a avut loc în Siria, dar meşteşugul s-a răspândit repede în tot Imperiul Roman. Unele surse atribuie romanilor această descoperire. Prin anul 200, Alexandria era un important centru de producţie a obiectelor din sticlă. Meşteşugul a fost preluat de Roma, unde un sfert din locuitori trăiau de pe urma lui.

În secolele I-II e.n. prelucrarea sticlei s-a dezvoltat şi pe tărmurile portului Euxin. La Tomis, în actuala Constanţa, au fost găsite urmele unor cuptoare de topit sticlă şi la muzeul Arheologic Constanţa sunt expuse multe vase de sticlă din acea perioadă, variate ca formă şi dimensiuni.

Primul document scris despre sticlă apare pe cele peste 20 de tăbliţe de argilă arsă, care constituiau biblioteca lui Assurlanipal (circa 650 ani i.e.n.), găsite în micile cetăţi asiriene Ninive (în Irak). Informaţii interesante despre sticlă a lăsat în scrierile sale Pliniu cel Bătrân.

Prima ,,tehnologie” a sticlei apare în 1540 în lucrarea ,,Pirotehnia” scrisă la Veneţia de Vanaccio Biringuccio.

Treptat, lucrările despre sticlă s-au înmulţit în ritm accelerat.

Prima fabrică de sticlă cunoscută din documente în ţara noastră se află lângă Târgovişte şi aparţinea lui Matei Voievod (1650). În Moldova, Grigore Ghica a dat un hrisov pentru înfiinţarea unei fabrici de sticlă în satul Calugara din ţinutul Romanului (1740). Documentele scrise atestă şi existenţa unei fabrici de sticlă din 1727 în localitatea Belin din Crişana.

În secolul XIX s-au construit numeroase fabrici de sticlă dintre care unele funcţionează şi astăzi. Aşa sunt fabricele de la Poiana Codrului (Maramureş) constituită în 1801, cea de la Tomeşti (Banat) din 1804, fabrica de la Avrig din 1830, Pădurea Neagra 1840, Azuga 1880 şi altele (ş.a.).

În anii 1921-1922 s-au constituit fabricile de sticlă de la Turda şi Mediaş ce foloseau drept combustibil gazul metan.

1.2 Materia primă utilizată în producerea sticlei

Sticlele sunt un amestec de dioxid de siliciu şi silicaţii ai diferitelor metale. Sunt materiale necristalizate amorfe, cu rezistenţă mecanică şi duritate mare, cu coeficient de dilatare mic.

Sticlele se obţin, în general, prin topirea în cuptoare speciale a unui amestec format din nisip de coarţ, piatră de var, carbonat de sodiu sau de potasiu şi materialele auxiliare.

Sticla obisnuită (sticla de sodiu sau potasiu): Sticla de sodiu are compoziţia aproximativă 6SiO2•CaO•Na2O. Se întrebuinţează la fabricarea geamurilor şi a ambalajelor de sticlă. Sticla de potasiu are compoziţia 6SiO2•CaO•K2O şi este rezistentă la variaţii de temperatură. Se foloseşte la fabricarea vaselor de laborator.