Tipologiile Sexuale

A. Hesnard raportează tipurile sexuale la aspectul biologic al individului, vorbind

în sensul acesta despre o „sexomorflogie". In analiza sexomorfologică, A. Hesnard pleacă de la dimorfismul sexual. Pentru autorul citat, dimorfismul sexual sau deosebirea anatomică constă într-o „suită de diferenţe, fie aparente, fie disimulate".

Dimorfismul sexual are o mare diversitate şi complexitate structurală, pe această bază întemeindu-se tipologia sexuală. Acest dimorfism se remarcă la toate nivelurile de organizare a biologicului. La om, dimorfismul sexual se manifestă prin caracterele sexuale.

Hunter a împărţit caracterele biologice sexuale în primare şi secundare. Maranon le grupează în genitale, în raport cu organele generatoare, şi sexuale, în raport cu dimorlismui sexual extern.

Pentru A. Hesnard, ele sunt de trei categorii: caractere sexuale primare, caractere sexuale secundare şi caractere sexuale terţiare. Le vom prezenta in continuare:

1. Caracterele sexuale primare sunt cele care fac diferenţa dintre cele două sexe,

stabilind existenţa naturii masculine şi feminine în raport cu glandele sexuale, respectiv testiculul la bărbat şi ovarul la femeie. în cadrul acestora, se disting şi două structuri anatomice diferenţiate, şi anume:

a) organele vectoare ale produselor sexuale (oviductul la femeie şi canalul

deferent- la bărbat);

b) organele copulatoare, care realizează raportul sexual dintre cei doi parteneri de sexe diferite (aparatul utero-vaginal la femeie şi penisul la bărbat).

2. Caracterele sexuale secundare sunt cele care diferenţiază sexele, separat de cele

mai sus menţionate. Ele au un caracter mult mai diferenţiat, mai complex şi variat, fiind mult mai nuanţate.

a) caracterele sexuale pur morfologice, în care distingem :

- caracterele morfologice în raport direct cu funcţia de întâlnire dintre sexe;

- organele producătoare şi receptoare de mirosuri;

- caracterele morfologice fără un raport direct cu întâlnirea dintre sexe, însă jucând un rol deosebit de important în atracţia sexuală. Acestea constau din următoarele : talia şi forma generală a corpului; sânii şi coapsele; calitatea tegumentelor (grăsimi, pilozitate, pigmentaţia pielii), privirea, culoarea ochilor, dispoziţia fantei palpebrale, forma şi mărimea buzelor;

b) caracterele anatomice propriu-zise, manifestate prin : schelet; musculatură ;

glande mamare;

b) caracterele hormonale, reprezentate prin natura hormonilor.

3. Caractere sexuale terţiare, care constau din următoarele:

a) atitudinea mimică;

b) fizionomia;

c) comportamentul general şi, în special, comportamentul emoţional-afectiv, pasional, expresiv şi instinctual.

Pe baza acestor date, menţionăm următoarele diferenţe între sexe:

Femeia prezintă mişcări diferite de cele ale bărbatului, cu caracter de eleganţă căutată, cultivată, în scopul de a atrage atenţia, de a se face plăcută, de a fi admirată.

- Mersul ei este mult mai suplu, ondulat şi marcat de curburile corporale, pe care caută să şi le scoată în evidenţă.

- Mimica ei este mult mai mobilă şi mai nuanţată.

- Expresia emoţională e dominată de cochetărie şi instinctul de seducţie.

- Vocea ei are o anumită tonalitate.

Bărbatul are mişcări energice, ferme, cu caracter voluntar, se impune prin forţa fizică.

- Mersul său este hotărât, sigur, voluntar.

- Mimica sa, fermă, exprimă hotărâre în acţiune şi siguranţă de sine.

- Privirea pătrunzătoare caută şi comandă. Dominant emoţional, bărbatul este posesiv şi agresiv.

- El se impune şi prin vocea sa groasă.