Epistola I către Timotei

Epistola I către Timotei este una din cele trei epistole pastorale (alături de epistola a doua către Timotei şi epistola către Tit) şi una din cele paisprezece epistole ale sfântului apostol Pavel aflate în Noul Testament. El îl avertizează pe Timotei împotriva sofiştilor amatori de basme iudaice şi genealogii, asupra ereticilor refractari, asupra sofiştilor înclinaţi spre basme profane şi băbeşti, asupra celor înclinaţi spre controverse şi certuri de cuvinte, asupra flecăriilor profane şi a împotrivirilor aşa-zisei ştiinţe. Apostolul Pavel adresează sfaturi cu privire la comportamentul drept al bărbaţilor, femeilor, robilor, trasează condiţiile necesare pentru preoţie şi diaconie.

Timotei este prezent și implicat în întregul conținut al primei Epistole care-i este adresată. Întregul plan al Epistolei ca și pățile ei componente presupun prezența, la cârma Bisericii din Efes, a unui episcop, a unui cârmuitor bisericesc purtând întreaga răspundere a desfășurării vieții religioase din această Biserică, sub toate aspectele ei: de la organizarea asistenței pentru văduve lipsite, a cultului divin public, a luptei împotriva abaterilor de la credință, până la alegerea și hirotonia membrilor ierarhiei bisericești. Aplicarea îndrumărilor apostolice nu poate fi concepută fără existența episcopului, a lui Timotei, ăn fruntea Bisericii Efesului. De aceea din loc în loc, autorul Epistolei i se adreseaza direct acestuia realizând o alternanță echilibrată între pericopele privind aspectele fundamentale ale vieții creștine și cele care vorbesc despre îndatoririle permanente sau speciale ale lui Timotei, despre comportamentul lui, despre pregătirea lui ca o obligație permanentă și responsabilă. Nimeni să nu dispreţuiască tinereţile tale, ci fă-te pildă credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţia. Până voi veni eu, ia aminte la citit, la îndemnat, la învăţătură. Nu fi nepăsător faţă de harul care este întru tine, care ţi s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor mai-marilor preoţilor. Cugetă la acestea, ţine-te de acestea, ca propăşirea ta să fie vădită tuturor. Ia aminte la tine însuţi şi la învăţătură; stăruie în acestea, căci, făcând aceasta, şi pe tine te vei mântui şi pe cei care te ascultă(Timotei 4, 12-16).

Așezarea lui Timotei ca episcop al Efesului a avut în vedere marile merite și însușiri personale ale acestuia de care a făcut dovada de-a lungul numeroșilor ani petrcuți alături de dascălul și părintele său spiritual, Sfântul Apostol Pavel, care au prevalat asupra considerentelor privind vârsta sa încă tânără în raport cu a numeroși credincioși pe care avea să-i păstorească la Efes, Pe cel bătrân să nu-l înfrunţi, ci să-l îndemni ca pe un părinte; pe cei tineri, ca pe fraţi. Pe femeile bătrâne îndeamnă-le ca pe nişte mame, pe cele tinere ca pe surori, în toată curăţia( I Timotei 5, 1-2), sau chiar cu unii preoți a căror activitate trebuie să o supravegheze, s-o coordoneze și so disciplineze în caz de nevoie. De aceea Apostolul simte nevoia să pună lucrurile la punct în ce privește vârsta aceluia căruia i se încredințase cea mai înaltă cârmuire spirituală în Biserica Efesului. Factor care nu trebuia să influențeze în sens negativ rezultatele activității acestuia. Dimpotrivă, această vârstă trebuia să constituie un avantaj în lucrarea complexă și vastă pe care Timotei urma să o desfășoare în freuntea Bisericii din Efes. Ea asigura depunerea unor eforturi susținute în vederea desfășurării, în cele mai bune condiții, a vieții creștine din Efes, vigoarea trebuitoare, împlinirii tuturor sarcinilor care reveneau tânărului episcop al acestei mari și înfloritoare Biserici din epoca apostolică.

Programul de lucru al lui Timotei este deosebit de încărcat, cum rezultă din cele două Epistole care i-au fost adresate după rânduirea sa ca episcop al Bisericii din Efes. Propovăduiește cuvântul, stăruiește cu timp și fără timp(II Timotei 4, 2), îl îndeamnă Apostolul neamurilor pe Timotei. Fiecare rând din I și II Timotei reprezintă noi sarcini așezate pe umerii tânărului episcop al Efesului. Întreaga sa existență și activitate stă sub semnul îndatorilor sale misionar-pastorale care se referă mai ales la activitatea sa publică, în Biserică sau la nenumărate situații care puteau să se ivească în obștea creștină din Efes. Întregul conținut al epistolei pastorale către Timotei dobândește sens numai în măsura în care destinatarul ei este înzestrat cu harul preoției în treapta cea mai înaltă, aceea a arhieriei.