Prietenia dintre Sfântul Francisc și Sfânta Clara

Introducere

Pentru a vorbi despre prietenia dintre două personaje atât de importante, trebuie mai întâi să clarificăm definirea acestui termen de prietenie.

Din multe definiţii găsite, mă voi opri la una care este cea mai sugestivă şi care se potriveşte acestor doi mari sfinţi:

„Prietenia este dragostea reciprocă dintre două sau mai multe persoane, care nu au legătură de sânge dar de afinităţi spirituale. Se explică prin ajutorul reciproc, în intimitate, în participarea la sentimente şi la bunuri spirituale. ”

Aceasta este definiţia ce îi caracterizează pe sfinţi în general şi pe Sf. Francisc şi Sf. Clara în special. Înainte de a face o incursiune în viaţa acestor părinţi ai marii Familii Franciscane, trebuie să stabilim conceptul de prietenie şi în secolele X- XI.

În timpul Sfântului Francisc prietenia nu numai că era o valoare luată în considerare, dar şi obiectul unei atente speculaţii filosofico-teologice. Plus de asta, Evul Mediul a fost epoca prieteniilor spirituale exemplare, precum cea dintre Sf. Bernard şi Giacomo de Vitry, prieten intim, tată şi fiu spiritual al Mariei d’ Oignes .

Desigur că au fost şi alţi sfinţi prieteni (în sensul pe care îl folosesc aici) şi chiar Francisc a mai avut şi alţi prieteni, dar eu mă voi opri numai asupra prieteniei dintre Francisc şi Clara.

Întâlnirea Clarei cu Francisc a avut o mare importanţă pentru amândoi. La Clara însă, de la începutul existenţei sale şi până la moartea sa, exista „harul” lui Dumnezeu, dar era susţinută şi însoţită şi de viaţa şi cuvintele lui Francisc, mijlocire unică care a iluminat şi încălzit inima Clarei încurajând-o să trăiască cu hotărâre şi curaj viaţa evanghelică a Sărăcuţului . Este vorba despre o singură iubire care nu-i îndreaptă unul spre celălalt, dar îi îndreaptă pe amândoi spre un „Altul” care este Domnul. De aceea primul biograf al lui Francisc îi uneşte pe cei doi sfinţi cu următoarele cuvinte: „Un unic şi acelaşi Spirit i-a condus pe fraţi şi pe acele femei sărace să trăiască pentru totdeauna” .

Întâlnirea Clarei cu Francisc

Despre viaţa Clarei înainte de întâlnirea cu Francisc nu se ştie prea multe. Există mărturia unui servitor care la Procesul de canonizare o aminteşte ca fiind întâi o copilă, iar mai apoi o tânără, lipsită cu totul de asceză şi pietate în timp ce alţii îşi amintesc de sensibilitatea sa şi de atenţia pe care o avea faţă de săraci .

Cu toate acestea, despre ea ştim cu certitudine că a crescut într-una din acele familii de nobili feudali care în Assisi – ca în multe alte locuri al Italiei – aveau putere politică şi socială.

Cotitura în viaţa Clarei are loc odată cu întâlnirea cu Francisc. Izvoarele nu ne permit să ştim cum tânăra a intrat în familiaritate cu el, sau cum a ajuns să conştientizeze vocaţia sa . Avem însă o mărturie a Sorei Beatrice la Procesul de canonizare: „… auzind de faima sfinţeniei sale (a Clarei) mergeam la ea”. Cu toate acestea una dintre primele ei surori afirmă că Clara „de multe ori merse cu ea să vorbească cu Sfântul Francisc” .

Dar înainte de asta să vedem ce s-a întâmplat în piaţa din centru oraşului Assisi.

Suntem în 1206, când Francisc are vârsta de 24 de ani. Clara însă avea 12 ani când Francisc, gol în piaţa din centrul Assisi-ului, îi restituie tatălui său Pietro Bernardone hainele. Cu siguranţă că s-a vorbit mult şi în tor oraşul despre acest gest, deci şi în familia Offreduccio din care făcea parte Clara. Astfel a fost mişcată în inima sa şi Clara şi era aşa de atrasă de viaţa lui Francisc că încă de la început încerca să intre în contact cu el, dar în ascuns pentru ca rudele să nu ştie. De aceea este posibil ca Clara să fi trimis bani lui Francisc şi însoţitorilor săi care lucrau la restaurarea bisericuţei Sfîntul Damian.