Eutanasia

Cuvântul “eutanasie” creat în secolul al XVII-lea de către Francisc Bacon cu sensul de “a muri uşor şi dulce” a primit din secolul al XIX-lea sensul de “a omorî din milă”.

Potrivit revelaţiei şi învăţăturii Bisericii viaţa omenească este un dar al Lui Dumnezeu pentru că vine de la Dumnezeu, stăpânul ei absolut. Fiind creată de Dumnezeu, viaţa umană este intrinsec bună şi merită ca totdeauna să fie respectată şi apărată, fie că se va manifesta în mod plenar, fie că va exista cu deficienţe datorită unor cauze cunoscute sau necunoscute.

De-a lungul timpului, omul a avut o atitudine variabilă faţă de propria-i viaţă. La fel şi atitudinea societăţii faţă de viaţa membrilor ei a fost variabilă. Creştinismul însă, cu viziunea sa privind, pe de o parte viaţa şi sensul acesteia, iar pe de altă parte originea suferinţei şi a rostului acesteia, a adus modificări radicale în ceea ce priveşte respectul faţă de viaţa omenească. Viaţa în trup este viaţă a persoanei, iar de viaţa persoanei umane nimeni nu poate dispune după bunul său plac; persoana chiar în suferinţă, are o valoare inestimabilă. Iar suferinţa, când nu este consecinţă imediată sau îndepărtată a unor păcate, este o realitate îngăduită de Dumnezeu.

În spatele conceptului de eutanasie este un concept care trebuie discutat în primul rând -suferinţa-. Valoarea acesteia poate fi explicată prin faptul că :

-suferinţa ne învaţă că suntem fragili şi că nu suntem Dumnezeu

-ea ne poate ajuta să vedem păcatul în hâdoşenia lui groaznică. Moartea şi tot ce este în legătură cu ea a intrat în umanitate din cauza răscoalei omului împotriva lui Dumnezeu. Când suferim ar trebui să simţim cât de groaznic este păcatul.

-suferinţa ne ajută să vedem adevărata valoare a lucrurilor

-suferinţa ascute cunoştiinţa noastră că pământul acesta nu este o casă permanentă şi nu a fost intenţionat să fie

-suferinţa ne pregăteşte să fim milostivi cu alţii.

Un creştin autentic trebuie să ia toate ca din mâna lui Dumnezeu, adică dacă ai ajuns la o boală, înseamnă că boala la care ai ajuns îţi este necesară pentru mântuire. Totuşi boala este şi o taină. Sunt lucruri inexplicabile: în momentul în care o boală te desfiinţează, îţi ia capacitatea de gândire , îţi anulează dorinţa de împotrivire când te vezi, nici măcar nu poţi să-ţi dai seama în ce situaţie ai ajuns. Inexplicabile sunt bolile incurabile, inexplicabile sunt bolile care desfiinţează capacitatea omului, care desfiinţează pe om ca om, şi la fel bolile copiilor. Ca să suferi în situaţia de copil , ca unul care n-ai prilejuit, nu ai provocat boala respectivă şi totuşi o ai. Noi trebuie să recunoaştem din cer până-n pământ faptul că suferinţa n-are o explicaţie satisfăcătoare ,este o problemă nerezolvată şi nerezolvabilă. În orice caz, noi nu avem o explicaţie satisfăcatoare a bolii, dar când este vorba despre o boală pe care o purtem duce şi care nu ne desfiinţează ca oameni, în cazul acesta trebuie să ne gândim că dacă am ajuns la suferinţa respectivă, ne este de folos şi poate fi un ajutor spre înbunătăţirea sufleteacă.

Potrivit Declaraţiei drepturilor omului “ prin eutanasie se înţelege o acţiune sau o omisiune care, prin natura sa sau prin intenţii, provoacă moartea în scopul eliberării de orice durere”

Deşi societatea umană evaluează fără a ţine cont întotdeauna de valorile creştine promovate de Biserică, Creştinismul respinge orice acţiune sau omisiune prin care s-ar încerca ridicarea vieţii cuiva şi orice modalitate prin care cineva ar încerca să-şi ridice viaţa.

În lectura de specialitate, euthanasia a fost clasificată în funcţie de două criterii:

-după modul şi mijloacele de realizare (eutanasia activă sau pasivă)

-în funcţie de acordul bolnavului (voluntară, nonvoluntară şi involuntară)