Piața Muncii și Relațiile Sociale

INTRODUCERE

Am ales tema „Piaţa muncii şi relaţiile sociale”, deoarece România traversează astăzi, o perioadă de amplă şi profunde schimbări de ordin politic şi economic şi să încercăm să identificăm efectele negative majore ale tranziţiei spre economia de piaţă care sunt arhicunoscute:

- creşterea masivă a şomajului;

- diminuarea accentuată a veniturilor sub incidenţa inflaţiei.

În acest context se impune, ca obiectiv prioritar, evitarea deteriorării stocului de capital uman prin focalizarea tuturor energiilor în vederea dezvoltării umane durabile.

În tema aleasă vom incerca să să aflăm cum, piaţa muncii s-a format şi funcţionează în corelaţie cu rolul determinant al muncii în dezvoltarea economico-socială şi cu exigenţele generale ale teoriei pieţei şi preţului. Această piaţa relevă un complex de relaţii în care se regăsesc, raporturile dintre oameni şi evoluţia lor in timp şi spaţiu punându-şi amprenta pe tipul de civilizaţie. Vom analiza fiecare concept în parte, al pieţii muncii şi a relaţiilor sociale. Vom prezenta funcţiile importante ale pieţei muncii de ordin economic, social-politic, şi educativ. Analizând acest concept, vom include un termen aparte şi anume cel al şomajului, care necesită atenţie maximă.

Orice activitate generează nevoie de muncă, dar nu orice nevoie de muncă se satisface prin piaţa muncii. Condiţia esenţială pentru ca nevoia de muncă să fie considerată în categoria cererii de muncă este salarizarea. La nivelul unei ţări (aşa cum ne propunem să o analizăm în lucrarea de faţă), cererea de muncă este influenţată de mai mulţi factori, dintre care amintim: mărimea capitalului şi eforturile de investiţii, nivelul înzestrării tehnice a muncii, volumul resurselor naturale şi gradul lor de valorificare.

Satisfacerea nevoii de muncă se asigură pe baza folosirii disponibilităţilor de muncă existente în societate, respectiv a cantităţii de muncă ce poate fi prestată de populaţia aptă de muncă a unei ţări într-o anumită perioadă. Prin prisma echilibrării cererii cu oferta de muncă, piaţa muncii definită ca un “barometru al ocupării într-o anumită zonă”

Dată fiind complexitatea problematicii pieţei muncii vom încerca să prezentăm în lucrare, reliefarea caracteristicilor acesteia în perioada actuală, a mecanismelor sale de funcţionare, precum şi unele aspecte legate de ocupare a forţei de muncă şi de şomajul contemporan, întrucât în momentul de faţă întampinăm mari probleme mai ales cele ale crizei, iar rata şomajului este tot mai ridicată.

PIAŢA MUNCII ŞI RELAŢIILE SOCIALE

Piaţa muncii reprezintă spaţiul economic în cadrul căruia se confruntă cererea de muncă cu oferta de muncă, au loc negocieri privind angajarea salarială

Operaţiile de reglare a cererii şi ofertei de muncă se referă, în principal, la: estimarea şi evidenţa ofertei, respectiv a cererii de muncă; orientarea, recrutarea şi angajarea factorului muncă; sistemul de instituţii publice care operează pe diferite pieţe ale muncii; organizarea muncii şi folosirea factorului muncă ; durata muncii şi amenajarea orarelor de muncă; orientarea, formarea şi reconversia profesională ; diversificarea modelelor şi a formelor de ocupare şi protecţie a muncii ; calitatea muncii (condiţiile de muncă şi igiena muncii); formele şi sistemele ce salarizare; protecţia socială a şomerilor; negocierea colectivă etc.

În procesul de dezvoltare şi funcţionare a economiei naţionale, piaţa muncii îndeplineşte importante funcţii, de ordin economic, social-politic şi educativ:

a) alocarea eficientă a resurselor de muncă pe sectoare, ramuri, profesii, teritoriu în concordanţă cu volumul şi structura cererii de muncă. Astfel, sunt puse în acţiune o serie de mecanisme ale pieţei muncii, între care salariul şi diferenţele salariale, dar şi mecanisme din afara pieţei muncii propriu-zise ( politici fiscale, politici de investiţii etc.);

b) unirea şi combinarea factorului muncă cu mijloacele de producţie;

c) influenţarea formării şi repartizării veniturilor:

- pe piaţa muncii se formează şi se repartizează veniturile din muncă, în funcţie de criterii stabilite prin acte normative şi/sau prin contracte colective;

- se distribuie plusul de productivitate ( de rezultate) între muncă şi capital;

d) funcţia socială, contribuind la formarea şi orientarea climatului de muncă şi la realizarea unei protecţii sociale adecvate , mergând până la eliminarea canalelor de adâncire a sărăciei şi polarizare socială.;

e) funcţia cultural – educativă, întrucât furnizează informaţii pentru procesul de orientare profesională, recalificarea şi reintegrarea forţei de muncă şi soluţionează prin mecanismele sale acest proces.

Activităţile şi schimburile care au loc pe piaţa muncii privesc o marfă deosebită care, prin particularităţile sale - fiziologice, psihologice, sociale şi morale – se deosebeşte de celelalte mărfuri.