Evoluția politicii de mediu

Politica de mediu a Uniunii Europene a apărut ca domeniu separat al preocupării comunitare în anul 1972, impulsionată de o conferinţă a Organiztiei Natiunilor Unite asupra mediului înconjurător, care a avut loc la Stockholm, în acelaşi an.

1973 a fost elaborat primulProgram de Actiune pentru Mediu – PAM (1973-1977), privind nevoia de protectia a apei si a aerului;

- 1978 a fost adoptat al doilea Program de Actiune pentru Mediu - PAM 2 (1978-1982);

1982 a fost adoptat al treilea PAM (1982 -1986);

1987 a fost adoptat PAM 4 (1987- 1992);

1992 a fost adoptat PAM 5 (1993 – 1999);

2000 a fost adoptat PAM 6 (2001 - 2010).

Principiul cooperării - Principiul notificarii preliminarii

-Principiul notifcarii in caz de urgenta

-Principiul asistentei in caz de urgenta

-Principiul consultarii

2. Principiul evitarii prejudicierii mediului

-Principiul nediscriminarii intre state

-Principiul prevenirii poluarii

-Principiul precautiei

3. Principiul compensarii prejudiciului

-Principiul responsabilitatii statului

-Principiul ‘poluatorul plateste’

-Principiul accesului egal la procedurile

administrative si judiciare

4. Principiul protejarii resurselor naturale si al zonelor comune

- utilizarea durabila a resurselor umane

- Carta drepturilor si indatoririlor economice

ale statelor, Cap. II, Art 3

- Mostenirea comuna a umanitatii

Principalii actori instituţionali, la nivel european, care sunt implicaţi în pregătirea, formularea şi punerea în aplicare a politicii de mediu sunt:

Comisia Europeană prin Direcţia Generală pentru Mediu (DG-Mediu);

Consiliul de Miniştri;

Parlamentul European;

Comitetul Economic şi Social (CES);

Comitetul Regiunilor şi Agenţia Europeană pentru mediu.