Maramureșul - identitate turistică a României

In ultima vreme in desertul cliseelor cu care cei din Vest definesc tarile din Est, intalnim Romania ca fiind o tara a copiilor abandonati, a cainilor vagabonzi, a raufacatorilor si a “smecherilor” raspanditi prin tarile europene, a cersetoriei ambulante si asa mai departe. Nu neg existenta unei asemenea realitatii in contextul in care totusi suntem cu totii de acord ca unele imagini sunt doar rodul unor reporteri aflati in cautare de senzational Dupa cum se zice: Presupunerea este mama esecurilor! Impreuna putem crea o bresa care sa readuca in atentie valorile existente ale poporului nostru. Locuim intr-o tara “care le are pe toate” si meritam sa ne mandrim cu turismul, cu traditiile, cu istoria si cu toate valorile banuite si nebanuite pe care aceasta le detine.

Romania este o tara de o incredibila diversitate, o tara a extremelor. Inseamna istorie, inseamna oameni, inseamna regiuni separate una de alta prin bariere fizice si mentale. Barierele fizice sunt reprezentate de un lant muntos ce separa Romania in mai multe regiuni distincte. Daca in trecut aceasta separare era mai mult geografica, cu timpul ea a devenit si ideologica. Aceste regiuni isi au fiecare propria istorie si propriile traditii. Fiecare dintre ele este foarte importanta pentru Romania, insa sufletul acestei tari este Maramuresul. In timp ce Romania se lupta sa faca pace cu lumea moderna, Maramuresul continua sa pastreze modul de viata traditional neschimbat de sute de ani. Aceasta zona este una a traditiilor, a obiceiurilor unice, a vechilor superstitii neafectate de timp. Sa calatoresti prin Maramures inseamna sa calatoresti in trecut. Bucurati-va de aceasta calatorie!!

Maramuresul este imprejmuit de dealuri, terase si lunci, defilee geografice de-a lungul raurilor Iza, Mara, Cosau si Viseu, toate afluenti ai Tisei, care a constituit axa vertebrala a Maramuresului secole de-a randul. Maramuresul este o straveche vatra romaneasca de cultura si civilizatie cu o istorie daltuita in lemn si piatra, in suflet si in vorba. O foarte bogata si continua traditie sta la baza arhitecturii populare din zona etnografica Maramures, ce constituie una din ramurile importante ale arhitecturii romanesti si asupra careia vom preciza cateva amanunte. Casa - materialul de constructie este in exclusivitate lemnul, folosit in forma barnelor lungi asezate in cununi orizontale. Decorul de un mare interes artistic, al constructiilor taranesti din Maramures se caracterizeaza prin factura sa stilizata si viguros caracteristica datorita tehnicii folosite: cioplirea si daltuirea in lemn a unor obiecte cum ar fi: consolele ferestrelor, ramele usilor si ferestrelor, portile mari, intrarile in grajduri, sunt ornamentate cu motive scoase puternic in relief. Toate simbolurile si elementele de impodobire initial au avut semnificatii, dar odata cu curgerea timpului ele au evoluat in motive decorative. Funia - este o spirala care indica aspiratia catre inaltimi, nodurile sub forma de cruce au semnificatii magice extrem de vechi, ducand la un moment dat in simbolul soarelui, preluat ulterior de religia crestina. Cel mai raspandit element decorativ in arta lemnului il constituia rozeta, simbol solar izvor de lumina, caldura de care depinde insasi viata. Motiv ornamental al portilor si vranitelor, asa numitul pom al vietii simbolizeaza viata fara de moarte si rodnicie nesfarsita. Timpul cel mai complex al acestui motiv stravechi avand surprinzatoare asemanari cu anumite standarde ale legiunilor romane, este realizat de obicei in relief puternic din fondul stalpului de stejar.

Biserica - mestesugul si arta pe care mesteri vestiti din nordul Transilvaniei le-au pus in construirea casei se regaseste si la bisericile edificate de-a lungul veacurilor. Se stie ca pe tot acest teritoriu se gasesc unele din cele mai interesante constructii religioase din lemn nu numai din tara noastra, ci si din intreaga Europa. Bisericile din lemn maramuresene si-au castigat de mult o faima bine meritata, atat in randul specialistilor, cat si in randul publicului larg din toate colturile lumii. Ele reprezinta fara indoiala una din culmile artei de a construi in lemn, ale continentul nostru. Pentru noi, aceste admirabile edificii prezinta un interes cu atat mai mare cu cat ele se leaga nemijlocit de arta constructiilor taranesti romanesti, unitatea casa-biserica din punct de vedere arhitectonic fiind o dovada a marii vechimi a artei de a construi pe teritoriul romanesc, lucru posibil numai in tinuturi cu o straveche populatie sedentara profund legata de pamantul ei.