Extras din curs
Obiective
Printre elementele esentiale ce contribuie la formarea unui viitor economist se
numără si continutul, structura si modul de predare al primului curs de contabilitate.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât tranzitia spre un mediu social nou, spre economia de
piată, ridică probleme noi si în fata specialistilor din domeniul contabilitătii.
Disciplina Contabilitate Baze se constituie într-un tot unitar, însă, din rationamente
didactice, este structurată în două părti.
Partea I tratează notiunile teoretice absolut necesare întelegerii mecanismelor
înregistrării în contabilitate a tranzactiilor si evenimentelor ce au loc într-o întreprindere.
Un loc important în cadrul acestei părti îl ocupă contul, ca instrument de înregistrare,
control si calcul în contabilitate si legat de acesta, problematica vizând analiza contabilă a
evenimentelor si tranzactiilor.
Concepte-cheie: contabilitate, Standarde Internationale de Contabilitate, cont, dubla înregistrare,
corespondenta conturilor, analiza contabilă, formula contabilă.
I. DEFINIREA, STATUTUL SI OBIECTIVELE CONTABILITĂłII
1.1. Definirea contabilitătii
În ceea ce priveste contabilitatea, multă vreme, pe plan teoretic, au fost păreri
împărtite. După unii, aceasta este o stiintă cu obiect bine stabilit, iar după altii, contabilitatea ar fi o
tehnică de culegere, stocare, prelucrare, transmitere si valorificare a celei mai mari părti din
informatiile economice. Cu timpul, aceste probleme au fost solutionate din punct de vedere
stiintific. Contabilitatea poate fi privită ca un joc social, o artă, o stiintă, o disciplină
informatională. În cazul contabilitătii, ca si în cazul celor mai multe dintre stiinte, există o
fundamentare stiintifică a obiectului său, deci contabilitatea este o stiintă, cu principii riguros
elaborate, stabilite, cu un loc bine precizat în lumea stiintelor. Ca orice altă stiintă, contabilitatea
are si o metodă proprie de cercetare, care constă într-un ansamblu de procedee si instrumente
menite să urmărească obiectul său.
Aparitia stiintei contabilitătii este datată în anul 1494, atunci când s-a publicat
prima lucrare cu continut contabil ce apartine călugărului franciscan si matematician Luca
Paciolo, cu titlul "Suma de aritmetica, geometria proportioni et proportionalita", lucrare
ce rezervă un capitol special privind "Dubla înregistrare". Sunt însă dovezi materiale
potrivit cărora, existau reflectări contabile cu mult timp înaintea lui Luca Paciolo, dovezi
ce datează din anul 1100 si chiar mai devreme, pe teritoriul unor orase ale actualei Italii ca
Roma, Venetia, Genova, Pisa etc. si de asemenea la "Hansele germane".
2
Contabilitatea este o stiintă socială, care studiază acele laturi ale reproductiei
sociale care se pot exprima în etalon bănesc. Ea urmăreste existenta si dinamica
patrimoniului agentilor economici, procesele economice, pe care acestia le organizează,
stabilind si înregistrând rezultatele financiare finale.
1.2. Statutul contabilitătii
Contabilitatea din totdeauna a fost considerată o stiintă socială, deoarece ea
studiază unele din activitătile pe care le desfăsoară oamenii si care influentează în mare
măsură existenta lor. Din totdeauna continutul obiectului contabilitătii a fost abordat,
studiat în contextul procesului reproductiei sociale, unde contabilitatea urmăreste acele
laturi ce vizează activitătile economice desfăsurate în sfera productiei si circulatiei si care
se exprimă în etalon bănesc.
Încă de la aparitia sa, prin obiectul său, contabilitatea îsi propune să urmărească
patrimoniul unitătilor. Diviziunea socială a muncii si autonomia gestionară a dus la
separarea patrimonială. În general, patrimoniul are o structură economică si juridică de
apropiere a valorilor materiale si bănesti. Pentru a exista un patrimoniu este necesar să
existe un subiect de drept, care este o persoană juridică sau fizică si mai trebuie să existe o
avutie, adică o sumă de valori materiale care generează respectivele drepturi, dar si
obligatii. Aceasta înseamnă că din punct de vedere economic patrimoniul reprezintă o
totalitate de mijloace economice, materiale si bănesti, precum si a rezultatelor financiare
obtinute. Din punct de vedere juridic, patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor si
obligatiilor pe care le are o persoană juridică sau fizică, în legătură cu mijloacele
economice de care dispune.
Patrimoniul, ca obiect de studiu al contabilitătii, reprezintă ansamblul de bunuri economice
detinute de persoane fizice sau juridice, care generează drepturi si obligatii pentru posesorul lui.
1.3. Directii de dezvoltare a contabilitătii
Radiografiind produsele reformei contabilitătii românesti, se constată cele două atribute
ale sale: europenizarea si internationalizarea.
Europenizarea contabilitătii românesti
O dimensiune a normalizării contabile internationale este procesul de armonizare
contabilă desfăsurat în cadrul Uniunii Europene. Acest proces, început în anii ’70, face
parte din armonizarea dreptului societătilor comerciale pentru tările membre ale Uniunii
Europene si vizează armonizarea sistemelor contabile ale statelor membre, elaborând în
acest sens directive ce vor trebui încorporate în legislatia fiecărui stat membru
Un rol deosebit din punctul de vedere al armonizării contabile la nivel european l-a
avut Directiva a IV-a. Emisă de Consiliul de Ministri la 25 iulie 1978, aceasta se bazează
pe articolul 54(3)(g) al Tratatului de la Roma. Desi foarte detaliat, documentul oferă
posibilitatea alegerii între mai multe alternative de rezolvare a problemelor specifice si
acordă statelor membre optiuni suplimentare în ceea ce priveste implementarea sa.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Bazele Contabilitatii.pdf