Contabilitate bancară

TEMA 1 ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII BANCARE

-1. Obiectul contabilităţii bancare

-2. Principiile contabilităţii bancare

-3. Documentele evidenţei bancare

-4. Organizarea circuitului documentelor bancare

-5. Planul de conturi

1. Obiectul contabilităţii bancare

-Obiectul contabilităţii instituţiilor de credit îl constituie reflectarea în expresie bănească a disponibilităţilor şi depozitelor băneşti, a bunurilor mobile şi imobile, a titlurilor de valoare, a plasamentelor bancare, a drepturilor şi obligaţiilor bancare, precum şi a modificărilor intervenite în urma operaţiunilor patrimoniale efectuate, a cheltuielilor, a veniturilor şi a rezultatelor obţinute de bănci sau alte instituţii de credit.

Pentru îndeplinirea obiectului pe care îl are contabilitatea bancară şi totodată pentru respectarea reglementărilor în domeniu, băncile, în calitate de instituţii de credit cu răspundere patrimonială, au obligaţia să asigure:

-întocmirea documentelor justificative pentru orice operaţiune care afectează patrimoniul băncii;

-înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor patrimoniale;

-inventarierea patrimoniului băncii;

-întocmirea bilanţului contabil;

-controlul asupra operaţiunilor patrimoniale efectuate;

-furnizarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la situaţia patrimoniului şi rezultatelor obţinute de bancă.

Procedeele folosite de metoda contabilitatii sunt:

-generale

-comune stiitelor economice

-specifice contabilitatii

2. Principiile contabilităţii bancare

-Redarea imaginii fidele a patrimoniului instituţiei de credit şi a situaţiei financiare necesită respectarea, cel puţin, a următoarelor principii contabile:

-Principiul prudenţei

-Principiul permanenţei metodelor

-Principiul continuităţii activităţii

-Principiul independenţei exerciţiilor

-Principiul intangibilităţii bilanţului

-Principiul necompensării

- Principiul nominalismului sau costului istoric

-Principiul supremaţiei realităţii asupra aparenţei

-Principiul pragului de importanţă semnificativă

-Principiul prudenţei - conform căruia nu este permisă supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor şi nici subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor.

- Principiul permanenţei metodelor - conform căruia există continuitate în aplicarea regulilor şi metodelor de evaluare, de înregistrare în contabilitate, de prezentare a situaţiei elementelor patrimoniale şi a rezultatelor pentru a asigura comparabilitatea datelor în timp.

- Principiul continuităţii activităţii – conform căruia activitatea bancară se presupune că va funcţiona într-un viitor previzibil fără să intre în stare de lichidare sau de reducere a activităţii acesteia.

-Principiul independenţei exerciţiilor – conform căruia veniturile şi cheltuielile sunt delimitate în timp pe măsura angajărilor şi a trecerii exerciţiului asupra căruia se referă.

- Principiul intangibilităţii bilanţului – conform căruia bilanţul X de închidere a exerciţiului este egal cu bilanţul X+1 de deschidere a exerciţiului următor.

- Principiul necompensării - potrivit căruia între elemente de activ şi de pasiv ale patrimoniului bancar nu se admite compensarea, precum şi între conturile de venituri şi cheltuieli ce se închid prin contul de rezultate

-Principiul nominalismului sau costului istoric -potrivit căruia costul istoric la care un activ sau un pasiv a intrat în patrimoniu şi a fost înregistrat în contabilitate trebuie să fie menţinut.

- Principiul supremaţiei realităţii asupra aparenţei - prin care, aspectul economic şi financiar este privilegiat faţă de aspectul pur juridic.

- Principiul pragului de importanţă semnificativă - potrivit căruia, toate informaţiile de importanţă semnificativă trebuie să figureze în documentele comunicate terţilor (bilanţ, contul de profit şi pierdere ş.a.).