Drept Civil

Minorul de 14-15 ani are capacitatea de exercitiu restrânsă. În această perioadă poate încheia următoarele categorii de acte judice:

1) acte juridice încheiate valabil, personal şi simplu fără nici o încuviinţare: acte de conservare privind desfăşurarea unui drept care altfel s-ar pierde , acte de administrare făcut cu scopul folosirii şi sporirii valorii bunurilor dacă nu sunt lezionale pentru minor; contractul de depozit cu CEC-ul pentru depunerea şi retragerea unor sume de bani, minorul de 16 ani poate dispune prin testament de jumătate din bunurile de care poate dispune persoană majoră. Poate încheia acte judice mărunte pentru satisfacerea necesităţilor zilnice.

2) Acte judice încheiate cu autorizarea prealabilă a ocrotitorului legal.Minorul între 14- 18 ani încheia în acest sens acte de administrare a patrimoniului privind încasarea şi întrebuinţarea veniturilor. Încheierea de contracte pentru întreţinerea şi reparaţiile bunurilor, ori asigurarea acestora, acte de dispoziţie cu privirea la un bun determinat.

3) Acte judice încheiate cu încuviinţararea prealabilă atât a ocrotitorului legal, cât şi autorităţii tutelare. Intră în categorie urm. : acte de înstrăinare a bunurilor minorului, acte de gaj privitoare la bunurile minorului, acte de renunţare la drepturile patrimoniale ale minorului. Minorul are capacitatea de exercişiu restrânsă. Nu poate încheia sub nici o formă acte de donaţie şi acte de garantare a obligaţiilor altor persoane.

PERSOANA JURIDICĂ

= un grup de oameni care au o organizare de sine stătătoare , un patrimoniu propriu şi un scop în acord cu interesul general.

Elementele constitutive ale persoanei juridice sunt:

1) organizarea de sine stătătoare

2) patrimoniul propriu

3) existenţa scopului care trebuie să fie în acord cu interesul general.

1)Organizarea de sine stătătoare se referă la structura internă a persoanelor juridice, al organele de conducere, structura şi competenţele acestora, la modul de reorganizare şi încetare a existenţei persoanei juridice.

Organizarea de sine stătătoare a persoanei juridice îi permite acestuia să apară ca un subiect de distinct şi să poată participa în diferite raporturi judice ca un tot unitar.

2)Patrimoniul propriu este distinct atăt faţă de patrimoniul altor persoane fizice sau juridice, cât şi faţă de patrimoniile persoanelor fizice care alcătuiesc persoana fizică. Patrimoniul propriu dă posibilitatea persoanei judice să-şi desfăşoare activitatea potrivit scopului pentru care a fost înfiinţată, să participe la raporturile judice civile în nume propriu, precum şi posibilitatea de a-şi asuma răspunderea civilă proprie.

3)Scopul- defineşte faptul activităţii pentru care s-a înfiinţat persoana juridică

Scopul reprezintă raţiunea de a fi a persoanei juridice. Lui i se subordonează atât organizarea de sine stătătoare, cât şi patrimoniul propriu. Scopul trebuie să fie bine determinat în momentul înfiinţării persoanei judice, legal şi în acord cu interesul general.

Scopul este în raport cu interesul general atunci când activităţile desfăşurate de persoana juridică îşi aduc contribuţia la satisfacerea unor nevoi sociale, economice etc. Pentru ca persoana fizică să poată lua fiinţă valabil este necesar ca în actul de înfiinţare să fie clar specificate cele 3 elemente constitutive, deoarece în condiţiile legii acestea pot fi modificate pe parcurs.

Pentru a putea participa la viaţa economică- socială şi pentru a putea încheia raporturi judice, şi persoana juridică are capacitatea juridică civilă, respectiv capacitate de folosintă şi capacitate de exerciţiu.

Capacitatea de folosinţă a persoanei judice reprez. aptitudinea sau însuşirea generală şi abstractă de a avea drepturi şi obligaţii necesare realizării scopului pentru care a fost înfiinţat. Spre deosebire de persoana fizică însă, care poate avea toate drepturile şi obligaţiile ce-I sunt recunoscute prin lege, capacitatea de folosinţă a pers. fizice este guvernată de principiul specialităţii, potrivit căruia ea poate avea doar acele drepturi şi obligaţii care sunt necesare realizării scopului pentru care a fost înfiinţată. Întrucât scopul diferă de la o persoană juridică la alta şi conţinutul capacităţii de folosinţă diferă după specialitatea fiecăruia.

Persoanele juridice supuse înregistrării sau înmatriculării dobândesc capacitatea de folosinţă de la data înregistrării, indiferent de modul în care sunt înregistrate.

Persoanele juridice care nu sunt supuse înregistrării dobândesc capacitatea de folosinţă în funţie de modul specific de înfiinţare astfel:

-de la data actului de dispoziţie prin care se înfiinţează persoana juridică.

Este specifică autorităţilor publice, instituţiilor se stat.

-de la data autorizării de către instanţa judecătorească a înfiinţării persoanei judice. Această ultimă dată este specifică persoanelor juridice fără scop patrimonial potrivit decretului 31 din 1954.

Capacitatea de exerciţiu a persoanelor judice reprezintă aptitudinea sau însuşirea generală şi abstractă de a-şi exercita drepturile şi asuma obligaţii prin încheierea de acte judice. Spre deosebire de persoana fizică ce-şi exercită singură drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale de conducere.

Actele judice încheiate de organele de conducere ale persoanei judice în exercitarea atribuţiilor şi în limitele ce le-au fost conferite , sunt date persoanei fizice insăşi. Persoana judică îşi poate exercita drepturile şi îşi poate asuma obligaţii şi prin intermediul unor persoane fizice din cadrul colectivului său de oameni. O astfel de persoană fizică, pe baza unei împuterniciri de reprezentare primită de la organele de conducere poate încheia în numele şi pe seama persoanei judice actele juridice nominalizate în împuternicire.

Dacă persoana fizică împuternicită de organele de conducere să încheie acte juridice nu face parte din colectivul de oameni al persoanei judice se aplică regurile de la contractul de mandat.

MODURILE DE ÎNFIINŢARE A PERSOANEI JUDICE:

1) actul de dispoziţie al autorităţii publice competente

- este specific instituţiilor de stat, unităţilor administrativ teritoriale, regiilor autonome

acestea se înfiinţează prin hotărâri ale guvernului sau ale autorităţilor locale ori administraţiei publice.