Bazele contabilității

NATURA CONTABILITĂŢII

În cel mai simplu mod, putem spune că obiectivul principal al oricărei întreprinderi îl constituie obţinerea de profit în condiţiile maximizării volumului de bunuri şi servicii furnizate clienţilor şi a îndeplinirii criteriilor de calitate cerute Toţi decidenţii au nevoie de informaţii pentru a lua deciziile în cunoştinţă de cauză, drept pentru care ei fac recurs la sistemele informaţionale din cadrul organizaţiei (gestiunea clinţilor, gestiunea producţiei, gestiunea personalului etc.) În cadrul complexului de relaţii create între întreprindere şi mediul (intern şi extern) al aceasteia, contabilitatea are un rol hotărâtor în procesul luării deciziilor întrucât ea realizează reprezentarea financiară a activităţii organizaţiei. Ea se distinge prin exprimarea monetară a informaţiilor tratate, prin multitudinea şi diversitatea utilizatorilor, dar şi prin rigoarea şi formalismul procedurilor aplicate.

Asociaţia Americană de Contabilitate defineşte contabilitatea ca fiind procesul de identificare, măsurare şi comunicare a informaţiei economice pentru a permite utilizatorilor acesteia să efectueze judecăţi şi să ia decizii în cunoştinţă de cauză.

Această definiţie sintetizează principalele aspecte care explicitează contabilitatea, aşa cum reiese din figura 1:

În concluzie:

- contabilitatea este un proces: acesta se referă la surprinderea evenimentelor întreprinderii, înregistrarea efectelor financiare, sintetizarea, raportarea şi interpretarea rezultatelor acestor efecte;

- se referă la informaţii economice: deşi ele au un predominant caracter financiar, contabilitatea se bazează şi pe informaţii de natură non-financiară;

- scopul contabilităţii de a a permite utilizatorilor acesteia să efectueze judecăţi şi să ia decizii în cunoştinţă de cauză: prin aceasta se subliniază utilitatea informaţiilor contabile în procesul de luare a deciziilor, dar şi spectru larg al utilizatorilor acestor informaţii.

Deşi aceasta este numai una din cele foarte multe definiţii publicate ale contabilităţii, este citată pe larg în textele contabile deoarece accentuează scopul primar al contabilităţii, ca furnizând informaţii care ajută utilizatorii să ia decizii. Această importantă acţiune de luare a deciziilor este una care trebuie avută în vedere în mod constant. Mulţi oameni, inclusiv cei care lucrează în contabilitate, consideră contabilitatea ca referindu-se la obţinerea declaraţiilor fiscale pregătite lunar sau anual şi ţinerea evidenţelor contabile. În timp ce aceasta poate descrie ce fac unii contabili, nu descrie scopul contabilităţii. Contabilităţii nu este şi nu trebuie privită a se realiza doar pentru ea însăşi. Nu trebuie pierdut din vedere obiectivul fundamental de luare (realizare) a deciziei pe baza informaţiei contabile.

CATEGORII REPREZENTATE ÎN CONTABILITATE

La nivelul unei entităţi, contabilitatea realizează reprezentarea următoarelor categorii:

1. tranzacţii şi fluxuri

Tranzacţia reprezintă un schimb de bunuri sau servicii în contrapartidă cu o plată imediată sau ulterioară Suma de bani pe care trebuie să o plătească cumpărătorul pentru achiziţionarea unui produs sau a unui serviciu reprezintă preţul tranzacţiei. Tranzacţia generează atât o mişcare monetară, pentru preţul plătit de cumpărător vânzătorului, cât şi o mişcare fizică, reprezentând bunurile sau serviciile livrate cumpărătorului de către vânzător. Generalizând, fiecare eveniment (operaţiune economico-financiară) care are loc la nivelul unei organizaţii este descrisă în termeni financiari prin termenul de tranzacţie. Astfel recunoaşterea unei tranzacţii se realizează prin dimensiunea sa monetară (financiară), singura recunoscută de contabilitate. Totuşi, evenimentele care au loc într-o entitate nu au întotdeauna un corespondent monetar (financiar), cum ar fi calitatea producţiei realizate sau a serviciilor prestate, satisfacţia consumatorilor, termenul de livrare etc. Aceste elemente de natură non-financiară pot fi descrise ca fiind indicatori de măsurare a performanţei care nu sunt surprinşi de tranzacţiile financiare. Fiecare tranzacţie este consemnată într-un document – sursă (document justificativ) care reprezintă baza înregistrării ei în contabilitate

Fluxul poate fi definit generic ca sumă a mişcărilor elementelor de aceeaşi natură care survin într-un anumit interval de timp. Putem astfel defini: fluxurile de numerar, fluxuri de bunuri etc.

Ex. S.C. ALFA este o mică întreprindere de de vânzări de articole de papetărie, administrată de un asociat unic: Popescu Traian.

Valoarea totală a produselor vândute (cifra de afaceri) societăţii ALFA au fost de 10.000 lei la sfârşitul lunii ianuarie a anului N. Este vorba aici despre un flux fizic, întrucât se referă la produsele care au ieşit din gestiunea ALFA.

Suma totală încasată de ALFA la sfârşitul lunii ianuarie a anului N pentru vânzările realizate în aceată lună este de 9.000 lei. În acest caz, vorbim de un flux monetar.