Management Strategic

Managementul reprezintă ansamblul intervenţilor, metodelor şi tehnicilor de programare, organizare, alocare de resurse, control şi activare prin care se asigură realizarea obiectivelor propuse.

Succesul în management al unei organizaţii, indiferent de profilul şi activitatea acesteia este conturat şi susţinut de promovarea

MANAGEMENTULUI STRATEGIC.

Abordarea strategică în domeniul managerial îşi are originea în domeniul STRATEGIEI MILITARE (utilizarea resurselor unei forţe armate pentru atingerea scopurilor - victorii militare - prin construirea planurilor şi obiectivelor şi punerea lor în practică).

Utilizat pentru prima dată pentru a defini “arta războiului” în China antică - Sun-Tzu.

Antichitatea greacă - termenul se folosea referitor la rolul comandantului unei armate.

“Secolul lui Pericle”, cca 400-500 Î.H - termenului i s-a atribuit şi sensul de abilitate de conducere şi administrativă, putere şi convingere prin oratorie.

Alexandru Macedon (cca 330-300 Î.H.) - strategia se referea la abilitatea desfăşurării forţelor pentru a copleşi duşmanul şi a putea crea un sistem unitar de guvernare în imensul, dar efemerul său imperiu.

Peter Drucker - 1954, strategia unei organizaţi răspunde la două întrebări: “În ce constă afacerea?” şi “Care ar trebui să fie obiectul de activitate al organizaţiei?”.

Chandler – 1962, prima abordare temeinică a acestui termen.

I. Ansoff – 1965, tratează strategia ca “axul comun al acţiunilor organizaţiilor şi produselor/pieţelor ce definesc natura esenţială a activităţilor economice pe care organizaţia le realizează sau prevede să o facă în viitor”.

Strategia cuprinde patru componente:

vectorul de creştere geografică, precizează orientarea şi mărimea activităţilor viitoare;

avantajul competitiv, care se referă la câştigarea unei poziţii competitive mai puternice;

sinergia utilizării resurselor;

flexibilitatea strategică, bazată pe resurse şi competenţe transmisibile de la un domeniu de activitate la altul.

K. Andrews -1971, “sistemul de scopuri şi obiective, de politici şi de planuri pentru atingerea obiectivelor, exprimate într-o manieră care să contribuie la definirea sectorului de activitate în care se află organizaţia sau în care acceptă să intre, ca şi a tipului de organizaţie care doreşte să devină “.

H. Mintzberg -1987, propune prezentarea conceptului în cinci moduri:

1. Strategia ca plan, un curs prestabilit de acţiune, o linie directoare sau un set de linii directoare pentru a soluţiona o situaţie.

2. Strategia ca tactică, manevră, aplicată în scopul dejucării intenţiilor concurenţilor sau oponenţilor ;

3. Strategia ca model, ce stabileşte o suită de acţiuni în plan comportamental, deoarece strategia rezultă din acţiunile oamenilor şi nu din intenţiile lor;

4. Strategia ca poziţie, care specifică modalităţile de identificare a locului pe care-l ocupă organizaţia în mediul său.

5. Strategia ca perspectivă, care implică nu doar o poziţionare pe piaţă, dar şi o modalitate proprie de a percepe mediul extern.

O. Nicolescu -1999, strategia poate fi definită ca “ansamblul obiectivelor majore ale organizaţiei pe termen lung, principalele modalităţi de realizare împreună cu resursele alocate, în vederea obţinerii avantajului competitiv potrivit misiunii organizaţiei”

Scopul

Alocarea resurselor

Competenţele caracteristice (distinctive)

Sinergia.

Misiunea firmei

Obiectivele strategiei

Opţiunile strategice

Resursele

Termenele

Avantajul competitiv

Abordarea strategică în domeniul managerial îşi are originea în domeniul strategiei militare (utilizarea resurselor unei forţe armate pentru atingerea scopurilor - victorii militare - prin construirea planurilor şi obiectivelor şi punerea lor în practică).

Managementul strategic este atractiv datorită accentului pe care îl pune pe stabilirea scopurilor, pe identificarea punctelor forte şi a celor slabe, pe importanţa oportunităţilor şi ameninţărilor externe, din perspectiva desfăşurării optime a forţelor pentru atingerea obiectivelor stabilite.