Managementul Proiectelor

Capitolul II. Clarificãri şi delimitãri conceptuale şi structurale privind proiectele

2.1. Contextul existenţial al proiectului, (1)

2.2. Consideraţii asupra modului antreprenorial de acţiune, (3)

2.3. Definirea proiectului – caracteristici şi tipologie, (6)

2.4. Particuladităţi specifice proiectelor de investiţii publice(13)

2.5. Opţiuni strategice de implementare a proiectelor (19),

2.6.1.Model de gestiune a unui demers strategic în serviciile publice (23 -27)

2.1. Contextul existenţial al proiectelor

Este incontestabil faptul că, într-un mediu instabil şi adesea ostil, orice acţiune care angajează viitorul, de la construcţia unor edificii civile sau cu scop lucrativ, prestarea de servicii şi până la iniţierea unor acţiuni în domeniul educaţiei, sănătăţii,sau petrecerea timpului liber trebuie să se bazeze pe construcţia logică tip proiect a viitorului posibil şi dorit.

Naşterea proiectului însă nu este un arbitrariu ci este continuarea unei concepţii logice structurate spaţio-temporal în programe, strategii şi politici.

Politica este ghid de acţiune pentru oameni având un “cod de conduită” caracteristică unor orientări permanenete, având un caracter temporar difuz. Când vorbim de politici putem să facem referire la un domeniu de aplicaţie foarte larg sau foarte specific, şi din acest motiv în practică conceptul evoluează de la politic majore până la nivel de proceduri sau reguli de conduită. Ansamblul politicilor unei organizaţii formaează cadru de referinţă pentru orientarea iniţiativelor strategice

Strategia este ansamblul de acţiuni, decizii referitoare la căile, mijloacele şi resursele necesare atingerii unor scopuri/obiective predeterminate. Elaborarea şi fundamentarea unei strategii presupune existenţa unei metodologii adecvate. Raportat la politică, strategia este un mod de acţiune specific de atingere aunor scopuri sau obiective caracteristice misiunii şi politicilor oragnizaţiei

Programul este un megaproiect iniţiat cu scopul de a atinge pe intervale de timp fixate ţinte precise – obiective ale strategiilor sau programelor de nivel superior. Implementarea programelor are la baza un portofoliu de proiecte specifice.

Caracetristicile programului sunt:

- portofoliu de proiecte intercorelate orientate spre atingerea unui obiectiv,

- componentă structurală a unui plan/strategie cu aplicaţie mai extinsă,

- mod de organizare a unei misiuni temporare ce are scop atingerea unor obiective prioritare sau de interes naţional/zonal,

- set de sarcini şi activităţi intercorelate cu scopul de introduce o coordonare în atingerea unor obiective specifice,

- bază de susţinere finaciară, prin buget propiu, iniţierea şi finanţarea nivelului operaţional reprezentat de proiecte specifice,

In practică întâlnim cel mai des o structurare a prograelor după sfera de aplicaţie astfel

- programe internaţionale – bilaterale sau multilaterale de cooperare între state/guverne sau instituţii nonguvernamentale pe domenii de interes general sau specifice; comercial, ştiinţific, cultural educaţionaletc.

- Programe naţionale de interes general sau sectoriale,

- Programe regionale/locale,

- Programe interne la nivelul organizaţiei – instituţii publice, organizaţii nonguvernamentale sau societăţi comerciale

Un program sectorial bine articulat, pentru a fi aplicat trebuie detaliat într-un portofoliu de proiecte, Aceste proiecte se pot intercondiţiona din punct de vedere tehnic-constructiv şi funcţional, sau nu şi în aceste condiţii putem spune că ele se află în relaţii de compatibilitate sau de incompatibilitate.

a - Proiecte incompatibile sunt acele proiecte care, din punct de vedere tehnic-constructiv se exclud reciproc deoarece îndeplinesc aceleaşi funcţiuni. Exemplul cel mai concludent, în acest sens, sunt variantele unui proiect de investiţii care se deosebesc între ele din punct de vedere al soluţiilor tehnologice adoptate, al soluţiilor constructive sau de amplasament,etc dar care, în final, servesc aceluiasi scop pentru care s-a realizat proiectul. Adoptarea uneia dintre variante exclude în mod automat posibilitatea realizarii concomitente a celorlate variante în cadrul proiectului respectiv.

De pildă ecologizarea arterelor de circulaţie ale unei localităţi, din punct de vedere tehnologic se poate realiza manual sau mecanic. Analiza pe baza de criterii de eficienţă conduce la adoptarea unei soluţii care, în mod automat o exclude pe cealaltă, deşi tehnologic ea este fezabilă.

b - Proiecte compatibile, (independente), sunt acele proiecte care, din punct de vedere tehnic-constructiv şi funcţional, se pot coexista simultan, fără ca existenţa unuie să afectateze performanţele celorlalte. Singura problema care se pune este de ordin financiar, dacă iniţiatorul lor, agentul declanşator are capacitatea financiară necesară pentru realizarea şi operarea lor simultană.

De semnalat că, în practică deseori acestă autonomie aparentă ascunde frecvent o anumită interdependenţă prin complementaritate în sensul că, acceptarea sau respingerea unui proiect poate avea o influienţa implicită asupra deciziei referitoare la un alt proiect. Proiectele aflate in această situaţie se numesc proiecte contingentate.