Extras din curs

5. Prezentarea principalelor boli si dereglari fiziologice ale merelor, perelor si gutuilor pe durata pastrarii.

Calitatea fructelor, în general, este strâns legata si de starea sanitara a produselor ce se introduc în depozite si de masurile ce trebuie aplicate evitarea extinderii bolilor în timpul pastrarii.

Dintre agentii patogeni implicati în degradarea fructelor pe durata pastrarii cele mai mari pagube le produc ciupercile (micoze). Foarte mult raspândita este Venturia (Endosigme) inaeqalis, care produce patarea cafenie sau rapanul si se manifesta pe fructe prin pete mai mult sau mai putin circulare, de la câtiva milimetri pâna la un centimetru în diametru, cenusii, acoperite de un strat catifelat constituit din conidioforii si conidiile ciupercii.. Tesuturile de sub petele mai vechi se necrozeaza si se suberifica, iar culoarea lor devine bruna. Infectiile târzii produse în livada, în apropierea recoltarii, provoaca pete mici abia vizibile, care se dezvolta însa în timpul pastrarii, ducând la craparea tegumentului.

Putregaiul brun sau monilioza, produs de ciuperca Monilinia fructigena, este cea mai raspândita boala a semintoaselor si sâmburoaselor din tara noastra. Pe fructe atacul se manifesta sub trei forme: putregai brun, putregai negru, si putregaiul inimii. Prima forma, putregaiul brun debuteaza în depozite ca si în livada prin aparitia unei pete brune, circulare, care în conditii de umiditate relativa si temperatura ridicate se extinde rapid, cuprinzând întregul fruct. Pulpa se brunifica si putrezeste. La suprafata petei sau a marului apar numeroase gramajoare cu aspect catifelat, de culoare bej-cenusie, dispuse concentric, formate din conidioforii si conidiile ciupercii. A doua forma de atac, denumita putregaiul negru, apare mai rar si nu mai pe fructele complet maturate. Fructele, dar nu se mai acopera de fructificatii, ci devin negricioase, lucioase si cu aspect pielos. La cea de a-3-a forma de manifestare a atacului, putregaiul inimii, infectia se produce intern, miceliul patrunzând direct în camera seminala, de unde se extinde în pulpa, care putrezeste, un timp nefiind aparenta la exterior. Cu timpul însa, se observa si la suprafata o pata bruna, circulara, similara cu aceea de putregai brun.

Monilinia fructigena

O boala deseori observata în depozitele de mere din tara noastra este putregaiul amar, provocat de ciuperca Glocosporium fructigenum, care infecteaza fructele în faza de maturitate deplina. În depozit, se manifesta prin aparitia de pete mari, brune, dezvoltate pe orice parte a fructului, în jurul lenticelelor, dar mai ales în zona pedunculara. Pulpa fructului se brunifica, putrezeste si are gust amar. Avansarea brunificarii în pulpa se face sub forma unui con. Petele sunt adâncite, iar la suprafata lor se dezvolta punctisoare negricioase, dispuse concentric (acervuli cu conidiofori si conidii), vizibile la o cercetare mai atenta. În conditii de temperatura si umiditate ridicate, fructificatiile se înmultesc, formând un strat cremos, albicios sau roz.

Putregaiul fructelor de mar si par, provocat de Phytophthora cactorum, se manifesta în verile ploioase si calde. Atacul pe fructe se aseamana cu cel de Monilinia si Glocosporium, debutând prin pete mici circulare, brune-închis, sub care pulpa lor se brunifica neuniform, se usuca si devine tare. Pe suprafata petelor se dezvolta un miceliu fin albicios.

Putregaiul cenusiu produs de ciuperca Botrytis cinerea se manifesta pe fructe în timpul perioadei de vegetatie si continua sa se dezvolte în perioada de pastrare. Fructul bolnav este de consistenta moale si colorat în brun. Cu timpul suprafata bolnava se acopera cu o pâsla de culoare gri, formata din miceliu, conidiofori si conidii, sau de formatiuni mici, tari si negre (sclerotii), care sunt fructificatiile de rezistenta ale ciupercii.