Amenajarea unui stand în cadrul unui târg pentru brandul LeeCooper

CAPITOLUL I

ISTORICUL BRANDULUI LEE COOPER

În 1908 Morris Cooper era abia la începuturile carierei sale, care avea să se dovedească un succes, impunând Lee Cooper ca unul dintre cele mai cunoscute brand-uri din istorie. În acelaşi an în care Ford lansa primul automobil în producţie de masă, iar Londra găzduia Jocurile Olimpice, Morris Cooper risca şi înfiinţa compania M. Cooper Overalls LTD., specializată în producerea de haine de lucru.

Curajosul nu era tocmai un amator, fiind experimentat, lucrând în ateliere de croitorie din East End, Londra, unde învaţase toate trucurile şi tehnicile de care avea nevoie, dar şi principiile de bază pentru a-şi conduce propria afacere.

În scurt timp, compania a cunoscut primele succese, iar în doar câţiva ani numărul angajaţilor a crescut la 600. În 1914 Cooper decide să producă uniforme pentru armata, iar Primul Război Mondial îi va creşte enorm popularitatea şi încasările. Cu toate acestea, pentru ani buni hainele din denim şi în special popularii jeans vor rămâne "haine de lucru", purtate mai ales de muncitori şi respinse de marele public. Cei de la Lee Cooper vor fi prima companie care a vindut haine din denim în Marea Britanie, un mare succes într-o societate conservatoare.

Compania se extinde din nou în 1937, când deschide o nouă fabrică în Stratford, Londra, dar la scurt timp după aceea - în mare măsură datorită rezistenţei materialelor - începe să producă exclusiv uniforme pentru armata britanică. După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Harold Cooper, succesorul lui Morris, decide să revină la ideea iniţială a tatălui său. Doar că denimul nu va mai fi materialul pentru haine de lucru, ci pentru haine comode, potrivite pentru fiecare zi, dar suficient de elegante pentru a fi acceptate peste tot. Sau aproape peste tot, aşa cum îşi dorea Harold. Dar marea calitate a jeansilor era preţul scăzut, în condiţiile în care economia postbelică se refăcea cu mare greutate. Dar cum o pereche de jeans costă de peste 20 de ori mai puţin decât un costum, succesul a venit rapid, iar în doar doi ani Lee Cooper era cel mai important producător de denim pe piaţa britanică.

Trecerea de la "hainele de lucru" la cele de "fiecare zi" s-a făcut surprinzător de uşor, şi mai ales tinerii au apreciat enorm jeansii şi hainele din denim, ieftine şi comode, iar după Marea Britanie, Olanda şi Franţa au fost următoarele "victime" Lee Cooper. Ulterior compania britanică îşi va exporta produsele în întreaga lume, reuşind mereu să se menţină în top datorită calităţii materialelor, modelelor moderne şi preţului accesibil.

Începând cu anii '50, când modelele erau "clasice", compania a trecut cu uşurinţă prin exuberanţa cromatică a anilor '60, a oferit modele în ton cu vremurile, pentru barbaţi şi femei, în anii '70, iar în anii '80 nu a ezitat să ofere atât jeansi foarte strâmţi, foarte populari atunci, cât şi modele clasice, pentru toate gusturile. Adaptându-se - aşa cum era firesc - în principal diverselor sub-culturi ale tinerilor, Lee Cooper a scos pe piaţă jeansi de culori diferite, rupţi, strâmţi, prespalaţi, largi, păstrând aceeaşi calitate a materialului şi a croielii care îi aduseseră faima.

În 2008, la împlinirea unui secol de la înfiinţare, Lee Cooper este cea mai veche companie producătoare de jeans din Europa, şi una dintre cele mai importante din lume, datorită combinaţiei între experiment, calitate şi linia clasică. Practic, modelele propuse de companie s-au bucurat la vremea lor de un deosebit succes, fiind adesea copiate sau inspirând chiar creaţii ale marilor designeri de haute-couture.

CAPITOLUL II

MEDIUL PIEŢEI

Evoluţia jeansi-lor a trecut de la aşa – numitul “workwear” (haine de dus la muncă) şi până la “mustwear” dezvoltându-se în timp numeroase firme de acest gen. Dacă pentru început acest articol vestimentar avea o destinaţie mai restrictivă, de caţiva ani buni el a devenit o piesă obligatorie în garderoba oricui. Privind la nivel global se poate vedea că aceşti jeansi sunt unele dintre cele mai cumpărate articole vestimentare însă mai există şi ţări acolo unde religia le impune să aibă o anumită ţinută (ţările arabe) sau ţări acolo unde o pereche de jeansi sunt mult prea scumpi pentru posibilităţile lor materiale.

Dacă la nivel economic nu prea avem ce să menţionăm pentru că brandul este stabil pe piaţă, având o istorie de 100 ani în spate şi nu îl afectează atât de tare schimbările de acestă natură nu putem vorbi la fel şi despre reglementările ce se fac la nivel tehnologic. Acestea au venit o data cu VisualStore 4. Soluţia de la PSS - VisualStore Central Server – foloseşte sistemul de operare Windows XP Professional şi o bază de date IBM DB2 Universal Database Express Edition. Această soluţie consolidează datele de vânzare, provenite de la magazine, generează o serie de rapoarte manageriale referitoare la vânzări şi productivitate, gestionează nivelele de acces ale operatorilor POS din magazine şi, prin intermediul interfeţei de date, transmite datele de vânzare către aplicaţia ERP. Un concept al sistemului promovat de PSS şi Glykon, către clienţii lor, este acela că tehnologia trebuie să modeleze, să îmbunătătească şi să susţină procesele de business pentru realizarea obiectivelor propuse. Adoptarea soluţiei în magazinele vestimentare (printre care şi cele ale brandului Lee Cooper) a dus la:

- servicii îmbunătăţite către clienţi, având drept consecinţă creşterea satisfacţiei în rândul acestora şi fidelizarea lor. Timpul petrecut la casă este mai scurt şi informaţia referitoare la produse este mai uşor accesibilă;

- eficienţa crescută a procesului de vânzare – anumite procese care se desfaşoară acum chiar la POS şi nu în Back Office (emiterea facturii, emiterea cardurilor de fidelitate, recepţia şi transferul mărfurilor);

- îmbunătăţirea productivităţii vânzătorilor – soluţia este uşor de folosit. Vânzătorii pot petrece mai mult timp cu clientul, acordând asistenţă şi mai puţin timp la casă, ceea ce se reflectă în creşterea vânzărilor. Noii angajaţi pot fi integraţi mai rapid cu ajutorul documentaţiei puse la dispoziţie sau, după caz, a trainingului;

- flexibilitatea crescută – Beneficiarul poate face schimbări sau adaugă functionalităţi noi mai repede, cu riscuri reduse. Sistemul este stabil şi conceput în această direcţie astfel încât managerii pot raspunde rapid tendinţelor identificate (promţii, soldari, fidelizare etc.).

Lupta de concurenţă în ceea ce priveşte domeniul vestimentare nu se dă la suprafaţã, prin campanii publicitare la televiziune, ci prin reţeaua de distribuţie, care este selectivă şi care este cea care face o separare evidentă între diferitele categorii de consumatori (a celor economici -care o să aştepte reducerile cu cei cu venituri ridicate). Principalii concurenţi direcţi ai jeans-urilor sunt Lacoste, Roberto Cavalli, Kill deal. Levi’s.