Încredere Socială Interpersonală și Încredere Instituțională în România

Încrederea în oameni

Unul dintre conceptele redescoperite şi îndelung dezbătute în ştiinţele sociale din ultimele trei decade este capitalul social. Acesta presupune capacitatea indivizilor şi societăților de a dezvolta relaţii şi încredere în alţii. Cele două se completează într-un mix ce se constituie într-o importantă resursă pentru bunăstare individuală şi dezvoltare socială şi comunitară.

Numită şi încredere generalizată, încrederea socială este măsura în care fiecare dintre noi consideră că ne putem baza pe ceilalţi, putem fi siguri că ei vor respecta regulile sociale agreate de majoritate, că nu ne vor afecta libertatea şi siguranţa personală. Societățile bogate în încredere socială sunt de regulă mai coezive, au capacitate mai ridicată de promovare a interesului public şi producere a bunurilor comune, prezintă nivele mai reduse ale criminalităţii etc.

Sursa: WVS 2010-2012, date preliminare. Răspunsuri la întrebarea: „În general vorbind, aţi spune că 1) se poate avea încredere în cei mai mulţi oameni sau 2) că e mai bine să fii atent în relaţiile cu oamenii?”. Alegerea primei variante de răspuns este tratată drept indicator pentru încredere, iar a doua reprezintă neîncrederea. Indiferenţa este dată de refuzul de răspuns sau indecizia între cele două variante.

În România, încrederea se plasa în anii 1990 şi în anii 2000 la niveluri mai reduse faţă de restul Europei. Aceasta este consecinţa unor trăsături istorice ce pot fi localizate începând cu câteva sute de ani în urmă şi s-au perpetuat în perioada recentă, fie ea precomunistă, comunistă sau postcomunistă. Graficul din această pagină confirmă rezultatele trecute, indicând faptul că românii continuă să fie printre societăţile mai puţin dispuse să îi crediteze pe ceilalţi cu bune intenţii.

Schimbarea socială: 1993-2012

Figura de pe prima pagină indică faptul că, în eșantionul românesc analizat, ponderea celor care au încredere în oameni este de aproape 8%. Pornind de la aceasta, putem garanta cu o siguranţă de 95% că dacă am fi intervievat întreaga populaţie adultă a României, cei ce ar fi avut astfel de încredere necondiţionată s-ar fi plasat între 6,3% şi 9,0%. Reamintesc că marjele de eroare diferă în funcţie de procentele estimate, precizia fiind mai mare cu cât acestea sunt mai îndepărtate de 50%. Întrebarea pe care o pun în continuare este dacă aceste 6-9% diferă de rezultatele pe care le-am observat în trecut.

Figura din această pagină prezintă evoluţia între 1993 şi 2012 a încrederii generalizate manifestate de români, conform măsurătorilor realizate prin intermediul sondajelor valorilor. Dinamica este una sinusoidală. Crizele economice, indiferent că sunt plasate în anii 1990 sau în anii 2000, determină diminuări ale încrederii.