Supravegherea multilaterală a politicilor bugetare și macroeconomice în UE

Pactul de Stabilitate si Crestere a intrat in vigoare la 1 Ianuarie 1999 fiind format dintr-un cadru de reguli de natura preventiva si corectiva. Initial s-a bazat pe doua acte legislative Reglementarea Consiliului Nr. 1466/1997 cu privire la intarirea procesului de supraveghere multilaterala a politicilor bugetare si a coordonarii politicilor economice si Reglementarea Consiliului Nr. 1467/1997 asupra clarificarii si acelerarii procedurii de deficit excesiv si Rezolutia asupra Pactului de Stabilitate si Crestere din 17 iunie 1997.

Pactul de Stabilitate si Crestere este un cadrul esential al Ununii Economice si Monetare, contribuind la realizarea stabilitatii macroeconomice si a sustenabilitatii finantelor publice in Uniunea Europeana. Un sistem bazat pe regului este cea mai buna garantie ca angajamentele luate sint respectate si implementate uniform de catre statele membre. Cele doua ancore principale ale Pactului de Stabilitate si Crestere-nivelul de 3 la suta din PIB al deficitului bugetar si de 60 la suta din PIB a datoriei publice si obiectivul pe termen mediu-sint pietrele de temelie ale procedurii de supraveghere multilaterala.

Statele membre, Consiliul ECOFIN si Comisia Europeana sint responsabile de implementarea Pactului de Stabilitate si Crestere intr-o maniera uniforma si eficienta. In plus, in conditiile in care exercitarea unei presiuni a ‘membrilor clubului’ este esentiala pentru cresterea credibilitatii, influentei si eficacitatii Pactului de Stabilitate si Crestere, Consiliul ECOFIN si Comisia sint obligate sa faca publice pozitiile adoptate si deciziile pentru fiecare pas al procedurii de supraveghere multilaterala.

Obiectivul bugetar pe termen mediu

Obiectivul pe termen mediu este definit in termeni ajustati ciclic, net de factori cu influenta temporara. Factorii cu influenta temporara sint definiti ca masuri care au o influenta bugetara tranzitorie si care nu conduc la o schimbare de durata a pozitiei bugetare.

Obiectivul pe termen mediu are trei scopuri:

a) sa ofere o marja de siguranta pentru a nu depasi nivelul de 3 la suta din PIB a deficitului bugetar. Marja de siguranta este evaluata pentru fiecare stat membru in parte luind in considerare volatilitatea produsului intern brut si sensitivitatea bugetara la fluctuatiile produsului intern brut.

b) Sa asigure un progres rapid catre sustenabilitatea finantelor publice. Acest aspect este evaluat tinind cont de nevoia de a reduce ponderea datoriei publice in produsul intern brut catre niveluri care sa poata acomoda impactul imbatrinirii populatiei asupra finantelor publice.

c) Tinind cont de punctele a) si b), sa creeze spatiu de manevra bugetara pentru luarea in considerare a unui nivel suficient al investitiilor publice.

Obiectivele pe termen mediu sint diferentiate pentru fiecare stat membru in parte, pentru a lua in considerare diversitatea starii economice si bugetare a acestora si de asemenea riscurile legate de sustenabilitatea finantelor publice.

Pina cind criteriile de luare in considerare a aspectelor legate de datoriile implicite (legate de impactul procesului de imbatrinire si a celorlalte fenomene demografice) sint stabilite si agreate de Consiliul ECOFIN, obiectivele pe termen mediu specifice sint stabilite tinind cont de nivelul datoriei publice si de ritmul de crestere economica potentiala. Astfel, obiectivul specific pe termen mediu va fi stabilit intr-un interval de maxim 1 la suta din PIB deficit ajustat ciclic net de factori temporari pentru statele membre cu datorie publica mica si ritm de crestere potentiala ridicata si echilibru sau chiar surplus ajustat ciclic net de factori temporari pentru statele membre care au datorie publica ridicata/ritm de crestere potential scazut.

Ritmul de crestere potential trebuie evaluat pe baza unei perspective pe termen lung cu ajutorul proiectiilor realizate in cadrul Grupului de imbatrinire a populatiei.

Procedura pentru definirea si revizuirea obiectivului pe termen mediu

Statele membre prezinta obiectivele pe termen mediu in Programele de Stabilitate si de Convergenta, urmind ca acestea sa fie examinate de catre Comisia Europeana si de catre Consiliul ECOFIN in contextul evaluarii programelor de convergenta si de stabilitate. In concordanta cu Articolul 99(3) al Tratatului si Articolul 5(2) al Reglementarii 1466/97, in momentul in care Consiliul considera ca obiectivul pe termen mediu prezentat in Programul de Convergenta sau de Stabilitate trebuie sa fie mai ambitios, va lansa o invitatie in cadrul Opiniei adresata statului membru in cauza sa isi ajusteze programul.

Obiectivul pe termen mediu trebuie sa fie revizuit cu ocazia implementarii unor reforme structurale majore si in orice caz la fiecare patru ani, cu scopul reflectarii dezvoltarilor in cadrul datoriei publice, ritmului de crestere potentiala si sustenabilitatii fiscale.

Calea de ajustare catre obiectivul pe termen mediu

Statele membre trebuie sa incurajeze o abordare simetrica a politicii fiscale dea lungul ciclului printr-o disciplina bugetara imbunatatita in perioade de recuperare si crestere economica sustinuta, cu scopul evitarii unor politici bugetare prociclice si atingerii graduale a obiectivului pe termen mediu, creind spatiu bugetar pentru acomodarea perioadelor de crestere mai scazuta si diminuarii datoriei publice la un pas satisfacator, contribuind astfel la consolidarea sustenabilitatii finantelor publice pe termen lung.

Statele membre care si-au atins obiectivul pe termen mediu trebuie sa lase stabilizatorii automati sa functioneze dea lungul ciclului economic si trebuie sa evite in particular promovarea unor politici bugetare prociclice in perioade de crestere sustinuta.

Statele membre care nu si-au atins obiectivul pe termen mediu trebuie sa ia masuri pentru atingerea sa dea lungul ciclului economic. Efortul de ajustare trebuie sa fie mai ridicat in perioade de crestere economica sustinuta si mai limitat in perioade de crestere economica mai scazuta. Cu scopul atingerii obiectivului pe termen mediu, statele membre din zona euro sau din Mecanismul Ratei de Schimb 2 ar trebui sa puna in practica o consolidare anuala a deficitului bugetar ajustat ciclic neta de factori temporari de cel putin 0,5 la suta din PIB. Statele membre care nu observa aceasta cerinta vor explica motivele devierii de la calea de ajustare in cadrul Programelor de Convergenta (pentru statele nemembre ale zonei euro) si de Stabilitate (pentru statele membre ale zonei euro).