Managementul Resurselor Umane

INTRODUCERE

În centrul tuturor afacerilor stã omul. Toate celelalte resurse, terenuri, clãdiri, mecanisme, utilaje, autovehicule sau bani sunt doar de importanţã secundarã. Fãra oameni nu se pot face afaceri. Afacerile nu au alt scop decât sã serveascã nevoile oamenilor.

Desigur, oamenii au roluri diferite în cadrul unei afaceri şi au multe legãturi cu alte afaceri. Oamenii sunt angajaţii unei afaceri. Uneori ei sunt managerii acesteia, alteori sunt furnizori, clienţi, creditori, debitori şi deseori sunt acţionari ai unei iniţiative. În mod frecvent însã, ei pot avea toate aceste atribute la un loc.

Importanţa fiinţei umane în conducerea cu succes a unei afaceri este cea care face din ”Managementul Resurselor Umane” competenţa esenţialã pentru toţi managerii. Aceastã responsabilitate nu este numai de a da slujbe oamenilor, de a-i îndruma cum sã lucreze şi de a le înregistra performanţele, deşi, managerii trebuie sa facã acest lucru. Pe lângã toate acstea, este o investiţie: a da oamenilor putere, pentru ca ei sã acţioneze eficient şi eficace. Mai înseamnã sã exploatezi cunoştinţele individuale, talentele, imaginaţia şi creativitatea pentru binele comun.

Lumea se schimbã cu o vitezã fãrã precedent şi ca sã ţinã pasul, fiecare organizaţie are nevoie de salariaţi cmpetenţi, bine informaţi, loiali, flexibili şi talentaţi. Managerii trebuie sã se gândeascã bine la ceea ce le oferã angajaţilor şi la ce aşteaptã de la ei dacã doresc ca performanţele sã fie ridicate iar firmele lor competitive.

Poate cã cea mai semnificativã schimbare pe care ar trebui sã o înregistreze organizaţiile româneşti în perioada de tranziţie este în domeniul ”Managementului Resurselor Umane”. Vechile practici bazate pe responsabilitãţi şi autoritate se impun a fi înlocuite cu practicile care pun un accent din ce în ce mai mare pe dezvoltarea indivizilor ca membri adevãraţi şi cooperanţi ai echipei. Orice om bine pregãtit şi încurajat poate sã ofere ceva valoros managementului unei întreprinderi. Aceastã reorientare poate fi greu de acceptat pentru managerii mai vârstnici. Pânã când aceastã filozofie nu va fi bine înţeleasã şi implementatã este îndoielnic cã în România afacerile vor avea succes.

Prin lucrarea de faţã am încercat sã scot în evidenţã rolul resurselor umane în managementul unei organizaţii şi implicit în eficienţa şi eficacitatea acesteia. Prin urmare, am prezentat mai multe puncte de vedere ce ar putea fi luate în calcul în conducerea unitãţilor româneşti astfel încât acestea sã poatã aplica cu succes principiile economiei de piaţã.

În studiul de faţã abordez probleme legate de resursele umane, în aceastã perioadã de tranziţie în care se gãseşte România, analizând atât punctul de vedere al organizaţiei cu privire la resursele umane cât şi punctul de vedere al resurselor umane despre oganizaţie.

Dintre toate categoriile de intrãri ale sistemului reprezentat de organizaţie (materii prime, utilaje, energie, informaţii, resurse umane) resursa umanã este cea care sintetizeazã şi exprimã cel mai sugestiv specificitatea managementului ca tip de activitate umanã.

CAPITOLUL 1. IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE

1.1. ROLUL ŞI PARTICULARITĂŢILE RESURSELOR UMANE ÎN CADRUL ORGANIZAŢIEI

Societatea modernã se prezintă ca o reţea de organizaţii care apar, se dezvoltă sau dispar. În aceste condiţii, oamenii reprezintã o resursã comunã şi, totodatã, o resursã – cheie, o resursã vitalã, a tuturor organizaţiilor, care asigurã supravieţuirea, dezvoltarea şi succesul competiţional al acestora. Aceastã realitate a determinat tot mai mulţi specialişti in domeniu sã afirme cã din ce în ce mai mult avantajul competitiv al unei organizaţii rezidã în oamenii sãi.

• Resursele umane reprezintã una dintre cele mai importante investiţii ale unei organizaţii

Organizaţiile cheltuiesc sume importante cu angajaţii lor, iar datoritã costurilor antrenate, acestea reprezintã unele dintre cele mai evidente investiţii în resurse umane. Investiţia în oameni s-a dovedit a fi calea cea mai sigurã de a garanta supravieţuirea unei firme sau de a asigura competitivitatea şi viitorul acesteia. Dupã Naisbitt şi Aburdene, în noua societate informaţionalã capitalul uman a înlocuit capitalul financiar, ca resursã strategicã.

• Resurele umane sunt unice în ceea ce priveşte potenţialul lor de creştere şi dezvoltare

Resursele umane sunt singurele capabile sã producã şi sã reproducã toate celelalte resurse aflate la dipoziţia unei organizaţii. Oamenii sunt resursele active ale organizaţiei, deoarece potenţialul lor contribuie activ la creşterea eficienţei şi eficacitãţii organizaţionale.

Un numãr tot mai mare de organizaţii sunt preocupate de “calitatea totalã” a activitãţilor pentru cã nu numai calitatea produselor şi serviciilor conteazã, ci şi calitatea oamenilor pe care îi are în organizaţie.

• Deciziile manageriale din domeniul resurselor umane sunt printre cele mai dificile

Toate funcţiile şi activitãţile din domeniul managementului reurselor umane presupun pregãtirea şi adoptarea unor decizii de personal care trebuie sã evalueze situaţii cu aspect dual, moral sau etic şi legal, extrem de complexe. De exemplu, deciziile de a angaja mai mulţi oameni cu o anumitã calificare şi experienţã, de a perfecţiona şi promova personalul, de a concedia, sunt numai câteva dintre deciziile de personal.

De asemenea, deciziile manageriale în domeniul resurselor umane trebuie sã fie deosebit de responsabile, elaborate în termenii rãpunderii sociale şi examinate din punct de vedere al impactului lor social, precum şi din acela al posibilitãţilor de minimizare a costului social.

Cercetãrile în domeniu evidenţiazã faptul cã în general oamenii tind sã acţioneze şi sã ia decizii pe baza a ceea ce percep a fi realitate, iar problemele apar tocmai datoritã faptului cã nu toţi vedem aceeaşi realitate. Unii specialişti afirmã cã percepem realitatea prin lentilele distorsionate ale propriilor atitudini şi valori. Nu numai cã distorsionãm ceea ce percepem, dar şi filtrãm acest lucru. Ignorãm din comoditate sau nu, şi observãm detaliile care nu se potrivesc confortabil cu atitudinile şi valorile noastre preconcepute.