Monografie - Particularități ale activității băncilor de economii

1. Concept și caracteristici

Acest tip de bănci s-a înființat în decursul secolului al XIX-lea și au fost create din inițiativă publică sau privată ca instituții fără scop lucrativ pentru colectarea micilor economii. Casele de economii sau băncile de economii au funcționat astfel până la începutul secolului XX, după care au fost create pentru a susține concurența Casele naționale de economii. Ulterior acestea au obținut prerogative noi, asimilându-le pe cele ale băncilor. În cele mai multe cazuri legislația în domeniu a atribuit acestor instituții terminologia consacrată de ”bănci de economii”.

Ele se deosebesc de băncile propriu-zise prin natura fondurilor proprii care nu sunt constituite dintr-un capital în sens real, ci din rezerve acumulate de-a lungul timpului. Ele se mai deosebesc de celelalte bănci prin limitarea marginală a utilizării resurselor și prin modul de constituire al organismelor de conducere. Casele de economii sunt structurate într-una sau mai multe asociații naționale care le reprezintă în fața puterilor publice, iar în unele țări au în plus o putere de organizare, de control și de lansare a noilor produse ori e gestiune centralizată a unor servicii.

Casele de economii dețin o parte importantă din depozitele de economii la termen în fiecare țară, de exemplu la începutul anilor '90 aceste ponderi erau de forma: Austria 31,6%, Germania 42,8%, SUA 11,6%, Marea Britanie 4,5%, iar pentru a face față pericolului de bancarizare, de transformare în bănci obișnuite, băncile de economii trebuie să soluționeze problema .fondurilor proprii insuficiente, cea a calificării personalului și a modificărilor la nivelul ratelor de dobândă. În SUA băncile de economii au înregistrat între 1980 - 1990 o criză gravă, ce s-a datorat erorilor de gestiune, dar și modificărilor brutale intervennite în mediul lor de activitate.

În general, băncile de economii diferă de ceea ce poate fi considerat un prototip al unei bănci într-un sistem capitalist; ele diferă practic de acea bancă deținută de acționari privați și orientată exclusiv spre a face profit pentru acei acționari. Un alt plus semnificativ deținut de băncile de economii, constă în faptul că acestea sunt concurenți importanți pe piața serviciilor financiare, iar acest fapt tinde să stimuleze concurența.

Băncile de economii diferă de băncile cu capital privat prin prisma a trei caracteristici:

- acestea nu au strict scopul de a obține profit;

- ele sunt proprietate publică sau sunt deținute de proprietari;

- au misiunea de a sprijini clienții și comunitatea în care își desfășoară activitatea.

Conceptual vorbind, banca de economii este o instituție supusă anumitor restricții, care nu se aplică și altor instituții financiare și care nu își stabilește un obiectivul majoritar de obținere a profitului.

Pentru băncile de economii profitul este foarte important, iar pentru a funcționa la parametri de normalitate este necesar ca această instituție să se dezvolte. Pentru intermediarii financiari acest fapt înseamnă o creștere a capitalului propriu, în schimb pentru alte tipuri de bănci, în special băncile de economii auto-finanțarea sau menținerea profitului este singura sursă relevantă de câștig suplimentar. Astfel, se poate deduce faptul că profitul este important pentru băncile de economii, cu toate că acestea nu au ca obiectiv prioritar maximizarea profitului.

Referitor la caracteristica de proprietate publică, care se aplică la toate băncile de economii, nu poate fi considerată definitorie, deoarece în ultimii aproximativ 35 de ani, în anumite țări ”proprietatea publică” fie a fost eliminată, fie importanța acesteia a fost redusă. Astfel băncile de economii spaniole și austriece au adoptat forme juridice ale instituțiilor private sau deținute de fundații care sunt organizate ca și instituții private. În cazul în care băncile de economii sunt în continuare instituții de drept public ele aparțin municipalităților sau altor entități publice, iar dreptul de proprietate al acestor instituții este mult mai puțin cuprinzător decât este cel al acționarilor de la o bancă privată.

Băncile de economii au un mandat de a sprijini eforturile economice ale clienților. Acest lucru este greu de verificat empiric și este deținut de un număr mare de instituții financiare.

Referitor la sistemul băncilor de economii germane este parte a rețelei federale, astfel încât această afiliere este crucială pentru modelul de afaceri german și îndeosebi pentru succesul individual. Cu toate acestea băncile nu reușesc să dirijeze independența financiară și economică într-o direcție esențială.

În esență cele trei caracteristici enumerate mai sus ajută la definirea termenului de bancă de economii, însă de-a lungul timpului aceste caracteristici au fost deseori criticate.

Cele trei caracteristici nu reușesc, din păcate, să diferențieze băncile de economii de alte bănci, cum sunt cele corporatiste sau alte bănci publice. Băncile corporatiste au o anumită limită în ceea ce privește obținerea profitului, altfel spus ele au ”proprietari” cu drepturi de proprietate restrânse și ce dețin un mandat pentru serviciile oferite clienților. În unele cazuri acestea pot fi instituții independente care aparțin, în același timp, unor federații sau rețele descentralizate care sunt foarte importante pentru modelul lor de afaceri. Singura diferență semnificativă între băncile corporative și băncile de economii derivă din faptul că băncile de economii sunt bănci publice. Însă în unele țări există bănci publice care nu sunt bănci de economii.